Consiliul Local al Tinerilor Timisoara

Christmas Prom

2011-12-07T11:29:00.000-08:00

Este un eveniment caritabil, cu tema Craciunului, organizat de Consiliul Local al Tinerilor Timisoara. Sala va fi impodobita pentru Craciun, pentru a crea o atmosfera placuta si calda. Tot in cadrul proiectului va fi organizat un concurs de Miss&Mister, prin intermediul caruia tinerii participanti vor putea castiga premii substantiale. Concursul are ca scop stimularea creativitatii tinerilor prin crearea unor costume cat mai interesante de Craciun, dar si verficarea cunostiintelor legate de aceasta sarbatoare importanta printr-un set de intrebari care le va fi adresat.

Pretul unei invitatii este de 10 lei si poate fi achizitionata de la reprezentantii Consiliului Local al Tinerilor din Timisoara din fiecare liceu.

Proiecție ”Особенности национальной охоты”

2011-12-07T11:19:00.001-08:00

Особенности национальной охоты (Peculiarities of the National Hunt), o comedie splendidă a lui Aleksandr Rogozhkin, regizor și al filmului Kukushka. Un umor special, autentic și autohton. Tânărul finlandez ”Raivo” hotărăște să studieze din interior trasăturile și obiceiurile vânătorii rusești. Pentru ca studiul său să se realizeze, el se alătură unui grup de bărbați ”căliți” în frunte cu un fost general de armată. Aventura ia amploare, iar fiecare secundă petrecută în pădure devine o anecdotă, o glumă sau în general o COMEDIE DELICIOASĂ.
Nelipsita VODKA își face efectul și degajează doar voie bună și momente minunate.

Imagine cu imagine, tabloul e completat de frumusețele naturii pure rusești.
Un film ce elucidează pentru necunoscători tradițiile și obiceiurile rusești, deși la un mod hiperbolizat, reușesc să transmită bunătatea sufletului venit din inima slavă.

Dacă vă doriți 93 de minute de râs neîntrerupt în a 9 zi de decembrie, vă așteptăm în Cuib d'Arte

Pentru unirea interculturală în condițiile neprielnice ale mamei naturi.

Proiecție ”This is England”

2011-11-24T05:06:00.000-08:00

Cel mai englezesc film britanic! Bazat pe experiența personală a regizorului (Shane Meadows), This Is England spune povestea lui Shaun, un copil de 12 ani care a crescut fără tată, care a murit în războiul din insulele Falklands, în regiunea de nord a Angliei. Acțiunea se petrece în vacanța de vara a anului 1983, scoțând în evidența transformarea personajului dintr-un tânăr neîngrijit care deplânge moartea tatălui sau, într-un bătăuș ras în cap, a cărui atitudine furioasă și provocatoare este îmbrățișată de o banda locala de skinhead-eri. Luat sub aripa lor protectoare, Shaun reușește să crească în rigida societate engleză a anilor 90.

Atmosfera sumbră a Angliei din anii '83 când Doamna de Fier era la putere, în contextul unui inutil și nedorit război dus intre englezi și argentinieni pentru Insulele Falkland. Tot atunci Anglia era în Epoca de Aur a muzicii rock, punk, iar stilurile vestimentare trebuiau să reflecte nonconformismul și personalitatea individului. Totodată este atinsă și problematica rasismului și xenofobismului, foarte accentuate în acea perioadă.

Datorită expunerii acestor aspecte în context britanic, reconfirmându-ne faptul ca poporul englez are atitudinea unui popor mândru, cu complexe de superioritate, comod și totodată xenofob. Acest fapt rezida din secole întregi de naționalism solid în istoria Marii Britanii. Astăzi bine, ieri în conflict:'This is England' and you can't have it!!!

Vineri, în Cuib d'Arte, haideți să bem un ceai englezesc!

**Mama copilului de 13 ani din rolul principal, Sharon Turgoose, a murit pe parcursul filmărilor, iar filmul îi este dedicat.

Proiecție ”La science des rêves”

2011-11-17T10:24:00.000-08:00

Dacă îți place să visezi și să zbori dincolo de nori, alătură-te nouă, vineri, în Cuib D'Arte! O seară de vis cu vis și vise! Comedia romantică ”La science des rêves” (The Science of Sleep) este un film fantastic cu Gael García Bernal, o delicioasă poveste de dragoste despre un tânăr care trăiește în vis și reverie tot ceea ce își dorește și nu îi este accesibil în viața reală.

Stephane Miroux (Gael García Bernal) lucrează la elaborarea unui calendar pentru o companie. Atunci când se îndrăgostește de vecina lui de vis-a-vis, timidul Stephane plonjează într-o extraordinară poveste amoroasă, trăită însa doar în plan imaginar. Mai realistă din fire, fata încearcă sa găsească o soluție pentru a-l aduce cu picioarele pe pământ pe acest Făt Frumos cel Visător. Stephanie (Charlotte Gainsbourg) se plictisește, iar Stephane încearcă să găsească o soluție în lumea în care se simte cel mai bine: în nori, în extraordinara lume a imaginației.

Tranziția subtilă dintre vis și realitate creează un minunat și încurcat fir narativ. Reverie vs pragmatism sunt cele două părți definitorii pentru protagoniștii noștri și anume. Fiecare din noi știe mai bine pe ce parte a baricadei este.

Până atunci Somn Ușurel și VISE COLORATE!

Proiecție ”Wendy and Lucy”

2011-11-02T10:53:00.000-07:00

Vinerea aceasta, cu voie și/sau de nevoie proiectăm filmul ”Wendy and Lucy” de Kelly Reichardt. Un film despre incertitudinea și surprizele vieții, dar mai întâi despre prietenia dintre om și câine. Tânăra Wendy, indecisă și la începutul vieții de adult, pornește în căutarea unui job pe perioada verii în Alaska, ea fiind originară din Indiana. Cu un itinerar bine pus la punct și însoțită de unica sa prietenă, necuvântătoare - Lucy.

Din nefericire, soarta nu îi este favorabilă, așa că în Oregon mașina se defectează și Wendy e pusă la încercare nu odată. Din acel moment viața sa se transformă într-o succesiune de conflicte și discriminări din partea societății. Pierderea unicului sprijin, Lucy doar agravează situația dificilă.

Dacă sunteți interesați de rezultatele tinerei protagoniste și a amicei sale, vineri, 04.11.2011, de la ora 18 și FIX, în Cuib d'Arte, la o ceașcă de ceai sau un vin fiert asortat cu chef de discuții totul vă stă la dispoziție.

Un proiect semnat CLTTM, despre și pentru tineri!

Proiecție ”The Cuckoo” (Кукушка)

2011-10-27T10:54:00.000-07:00

Septembrie 1944, Finlanda se retrage din al II-lea război mondial, fapt ce dă naștere unei controversate povești dintre un soldat finlandez, abandonat, o femeie laponă și un căpitan rus, acuzat de corespondență anti-sovietică. Tentativa de relaționare dintre cei trei oferă o consolare reciprocă.

Veiko, tânărul soldat finlandenz, abandonat și pironit de stânci în singurătate i-a fost semnat ”contractul de moarte” prin faptul că era îmbrăcat în uniforma germană.
La celălat pol, Ivan, căpitanul rus este izgonit și condamnat de spionaj, victimă a unui bombardament, acesta își pierde cunoștința.
Anni, o femeie laponă, a cărui bărbat a fost recrutat la război, îl găsește pe Ivan, inconșient, în timp ce căuta mâncare și îl aduce la adăpostul său. Nu după mult timp, Veiko se alătură celor doi în speranța de a se elibera de cătușe.

O barieră interculturală și de comunicare îi împiedică pe cei trei să comunice efectiv, fapt ce le complică existența substanțial.

Aleksandr Rogozhkin trece ușor de la imaginea celui de-Al II-lea Război Mondial la imaginea individuală a celor trei protagoniști. Războiul să dă între cei doi bărbați pentru locul de lângă femeia misterioasă.

”The Cuckoo” este un altfel de film despre război, e o dramă și o comedie simultan despre trei suflete pierdute.

Războiul este esența omului, imposibil de omis, însă capabilă să omoare emoțiile și sentimentele plăcute, ea distruge și speranțele.

Vă așteptăm în Cuib d’Arte de pe Str. Mărășești nr. 14, ca în fiecare vineri între orele 18:00 și 21:00 la o ceașcă de ceai și chef de vorbă!

Proiecție ”A swedish love story”

2011-10-16T02:59:00.000-07:00

”Lumea nu este facuta pentru oamenii singuri” spune Lasse, tatal lui Par, dupa ce cortina s-a ridicat.

Un film din 1970, de Roy Anderson, care a devenit un hit cultural, deoarece conține o poveste configurată simplu și onest. Filmul urmărește istoria a doi tineri suedezi, Annika, o fata bogată de oraș și Par, un baiat simplu de la sat. O poveste banală, ați spune voi, însă veți da greș. Defapt este o istorie care te copleșete prin candoarea și căldura sa. Toate își au un început, un punct de pornire, A Swedish Love Story, este transpunerea pe film a incipitului emoțional.

Filmul lui Anderson descrie cu un efort surprinzător dragostea adolescentină celor care nu au experimentat-o, onestă, gingașă și frumoasă. Camera surprinde cele mai mici, dar importante detalii : unui simplu suspin sau tic nervos i se acordă atenția cuvenită pentru a contura și mai bine portretele personajelor. Anderson reușește prin film să analizeze tipicul uman, păstrându-i totuși intimitatea.

În 1970 filmul a fost nominat pentru ”Golden Bear” , la Festivalul Filmului de la Berlin. În același an, filmul câștiga premiul special al Jurnaliștilor - UNICRIT.

Filmul NU face parte din seria ”Povești siropoase pentru adolescenți” și nu conține kitsch-ul cei din jur.adolescentin supradozat de cineaști. Este un film pur despre dragoste așa cum este EA (la început).

+ BONUS

După vizionarea filmului vom duce o mini ”dezbatere” despre cum e defapt ”confruntatrea” adolescenților cu ei înșiși.

Cinemateca Revine!

2011-10-16T02:43:00.000-07:00

După o lungă și simțită absență Cinemateca decide să revină și nu oricum, ci cu o nouă locație și noi filme care să ne “cineculturalizeze”. Începând de Vineri, 21 Octombrie vă așteptăm în Cuib d’Arte de pe Str. Mărășești nr. 14 între orele 18 și 21 pentru vizionarea primului film din multele ce vor urma.

Festivalul caritabil "Hope for Kids"

2011-05-28T03:50:00.000-07:00

Consiliul Local al Tinerilor Timisoara (CLTTm) in parteneriat cu Institutul Intercultural Timisoara organizeaza in data de 3 iunie 2011, ora 13:00, festivalul caritabil ,,Hope for kids". Acesta va avea loc la Sala Capitol a Filarmonicii Banatul Timisoara.
Acest festival are ca scop strangerea de fonduri pentru 3 case de copii ce fac parte din fundatia Siguranta pentru Copii din Romania si pentru restaurarea salii Colegiului National ,,Ion Vidu".
Vom avea ca invitati pe: Paradise city, Ansamblul de percutie Spash, trupa de dans Salsa Bonita si multi altii.
Biletele vor fi vandute de catre membri ai consiliului in scoli si la Filarmonica. Pretul de plecare va fi de 5 lei si se vor putea face donatii in cadrul festivalului.
Finantatori: YouthBank

Sponsori: Hotel Alexandria, S.C. MISAEUROCARGO S.R.L.
Parteneri: Casa Studentilor, Inspectoratul ScolarJudetean Timis, Filarmonica Banatul Timisoara, Bee Active, Continental, BRD Groupe Societe Generale, Asociatia pentru Relatii Comunitare, Zile si Nopti, Radio ZU, Adevarul de seara, Radio Timisoara, TVR Timisoara, Ziua de Vest, Timisoreni.ro

Va asteptam cu drag! :)

Eric Rohmer, pentru prima data la noi

2011-04-08T03:45:00.000-07:00

Vineri, 8 aprilie, ora 19 FIX, in Scart Loc Lejer, proiectam Colectionara de Eric Rohmer. Un barbat aflat in vacanta pe Mediterana ajunge sa fie irezistibil atras de o colectionara de barbati.

Adrien (Patrick Bauchau) alege sa isi petreaca zilele de concediu undeva pe malul Marii Mediteranene. Pentru ca este in vacanta, tot ceea ce isi doreste pe perioada sederii lui acolo este sa nu faca nimic. In aceeasi vila in care va locui el se mai afla Daniel, un prieten de-al sau, si Haydee (Haydee Politoff), o tanara necunoscuta. Fiind foarte libertina, femeia are multi amanti, iar cei doi cred despre ea ca este o colectionara de barbati, fapt demn de dipretul acestora. Pe masura ce timpul trece, Adrien ajunge sa fie din ce in ce mai atras de fermecatoarea Haydee.

Ziua minciunelelor, la noi

2011-03-30T11:47:00.000-07:00

Vineri,de ziua minciunelelor, ora 19 FIX, in Scart Loc Lejer, avem Leningrad Cowboys go America, un film regizat in 1989 de Aki Kaurismaki, mai precis mult comic de situatie si limbaj (finlandeza. ha!).

Kaurismaki prezinta aventurile unei trupe rock rusesti, fictive, care calatoreste in State ca sa devina faimoasa. Dupa ce a aparut pe ecrane acest lungmetraj, trupa a devenit una reala, avand acelasi stil finlandez de tunsori si umor.

Leningrad Cowboys, o trupa cu coafuri 'picior-lung' şi pantofi asemenea, caută succesul în Siberia, dar nimeni nu pare să aprecieze muzica lor. Zădărniciti de o lipsă de potenţial comercial local, ei sunt încurajaţi să se mute în America, pentru ca oamenii vor asculta "orice" acolo. Ei pleacă in America, aducând cu ei un membru al formatiei care a îngheţat în noaptea anterioară în timp ce canta afara. Un agent din New York, le oferă un concert la o nuntă în Mexic şi recomandă ca acestia să schimbe stilul lor muzical in rock and roll. Ei cumpara un Cadillac folosit, pe al carui acoperis leaga sicriul in care era membrul trupei lor îngheţat şi pornesc in Sud cu speranta de a'si câştiga existenta cantand, adaptandu'si stilul lor muzical pentru a se potrivi gusturilor locale, la fiecare nouă locaţie. Toate în timp ce 'folsiti' de managerul lor Vladimir (Matti Pellonpää). Chiar daca ei nu is dau seama, acestia sunt urmăriti de idiotul satului, Igor (Kari Väänänen), care idolatrizeaza trupa. În timpul călătoriei trupa ajunge sa pateasca aventuri de tot felul, membrii acesteia ajung in inchisoare, motorul de la maşină le este furat, provoacă inchiderea unui club de noapte dupa ce au avut un spectacol fără succes, şi se reunesc cu un văr de mult 'pierdut' (Nicky Tesco). In cele din urmă, dupa multe, multe peripetii, ajung si in Mexic unde concerteaza la nuntă..Managerul ii lasa balta, dar trupa găseşte în cele din urmă succes în Mexic, ajungand in top zece.

Comedie, aventura, multa muzica si voie buna, si popcorn de poftiti!

Sereta noastra vizuala se incheie cu un minunat concert a lui Hrusca!

Pe vineri!

Tanar migrant in Timisoara

2011-03-28T01:27:00.000-07:00

Institutul Intercultural Timişoara, în parteneriat cu Consiliul Local al Tinerilor Timişoara te invită joi, 31 martie 2011, începând cu ora 13:00 la dezbaterea “Tânăr migrant în Timişoara”, care va avea loc în Sala de Consiliu a Primăriei Municipiului Timişoara.

La seminar vor participa, alături de membri ai comunităţilor de străini proveniţi din state ne-membre ale UE, reprezentanţi ai Oficiului Român pentru Imigrări, ai administraţiei locale, ai altor instituţii publice şi ai unor organizaţii neguvernamentale din Timişoara.

Scopul seminarului este de consolidare a mecanismului de consultare a migranţilor din Timişoara, cu accent pe viaţa tinerilor, prin implicarea activă a autorităţilor, a societăţii civile şi a comunităţilor de migranţi.

Vom dezbate împreună următoarele teme:

Situaţia tinerilor migranţi în Timişoara
Accesul la sistemul educaţional (formal / non-formal)
Integrarea socială a tinerilor cu părinţi RTT (resortisanţi ai ţărilor terţe)
Accesul pe piaţa muncii a tinerilor cu părinţi RTT şi munca la negru
Oportunităţi de practică religioasă în ţara gazdă

Vino şi spune-ne cum vezi tu lucrurile !

Seraphine

2011-03-16T02:09:00.001-07:00

Vineri, 18 martie, ora 19 FIX, in Scart Loc Lejer, ne uitam la Seraphine, un film regizat in 2008 de Martin Provost,mai precis o dramă tulburătoare bazată pe viaţa pictoriţei Seraphine de Senlis.

În anul 1912, colecţionarul de artă german Wilhelm Uhde închiriază o locuinţă în Senlis pentru a se odihni şi pentru a scăpa o vreme de agitaţia Parisului. Menajera lui Seraphine este o femeie simplă şi neinstruită trecută de 40 de ani, care îşi petrece timpul liber vorbind cu păsările, insectele şi copacii şi transpunându-şi ulterior sentimentele pe pânză. Întrucât este extrem de săracă, Seraphine îşi confecţionează propriile vopsele din sânge de animale, noroi, vin sau ulei de candelă furat de la biserică. Invitat într-o seară la cină de către proprietăreasa lui - doamna Duphot, Wilhelm Uhde remarcă o pictură foarte frumoasă în sufrageria acesteia şi află cu stupoare că este creaţia umilei Seraphine. Fascinat de talentul femeii, colecţionarul de artă german o îndeamnă să persevereze, îi oferă bani pentru a avea mai mult timp liber în care să se dedice picturii şi îi organizează o expozitie. Însă pe măsură ce Seraphine realizează pânze tot mai valoroase, puterea artei o împinge în braţele nebuniei.

O dramă tulburătoare bazată pe viaţa pictoriţei Seraphine de Senlis.

RIUF, here we come! :)

2011-03-14T10:35:00.000-07:00

Care este raspunsul unui liceean daca il intrebi ce face maine? Simplu: "Merg la RIUF". Ce este RIUF? Inca nu stiti? Pai, este un targ unde se vor aduna universitati de peste tot pentru a le prezenta viitorilor absolventi de liceu ce le pot oferi lor. Este o ocazie foarte buna de a afla tot ce vrei si a pune toate intrebarile pe care le ai. Acum sa va fac o surpriza, aveti idee cine va avea ocazia de a va intalni? Noi, CLTTm! :). Vom avea un coltisor al nostru, timp de doua ore, in care va stam la dispozitie si va prezentam cine suntem, ce facem, cu ce va putem ajuta, cum ne puteti ajuta si asa mai departe. Ne gasiti intre orele 14:00-16:00, la Hotel Continental, plini de viata si gata sa va ajutam. :)

Truffaut si Godard

2011-03-11T01:34:00.000-08:00

Vineri,11 martie, ora 19 FIX, in Scart Loc Lejer, anticipam zilele francofoniei si avem 2 scurtmetraje ale celor 2 grei mai sus mentionati, iar mai apoi documentarul 2 de la Vague, cu si mai multe intimitati despre cei 2.

In cele ce urmeaza ,mai multe detalii despre cei doi.

articol preluat de pa http://www.cinemagia.ro/

François Truffaut

Pe numele sau intreg François Lévy, François Truffaut s-a nascut la Paris pe 6 februarie 1932 (decedat in 1984) si a fost recunoscut in actele de stare civila de catre Roland Truffaut, architect decorator.

Redacteaza primele articole pe care le scrie pentru Travail et Culture, in 1950, unde s-a angajat cu ajutorul criticului André Bazin. A incercat sa lucreze in armata, unde s-a angajat, dar neputand suporta viata cazona, dezerteaza. Este judecat de un tribunal militar si inchis. Tot multumita lui André Bazin este reformat.

In 1953 François Truffaut a publicat articole pentru Cahiers du cinéma. Un an mai tarziu, face primul sau scurt metraj, Une Visite. In 1956 il gasim ca asistent al marelui Roberto Rossellini. In 1957 se casatoreste cu Madeleine Morgenstern si are doua fete, Laura si Eva. Divorteaza in 1964.

In 1958, filmeaza Les Quatre Cents Coups, care este imediat un succes, deschizand portile miscarii Nouvelle Vague si deschizand si portile carierei sale mondiale. Mai are un copil, o fata Joséphine, nascuta la 28 septembrie 1983, rezultatul legaturii pe care o are cu Fanny Ardant. Va face filme pana cand in ziua de 21 octombrie 1984, cand, la Neuilly-sur-Seine, din cauza unei tumori cerebrale, s-a stins din viata. A fost inmormantat in cimitirul Montmartre din Paris.

De notat este faptul ca aparea ca actor in multe din filmele sale, La Chambre verte (1978), La Nuit américaine (1973), L'Enfant sauvage (1970) si de asemeni in filmul lui Steven Spielberg, admirator al lui Truffaut, Intalnire de gradul III in 1977 in rolul savantului francez Claude Lacombe. Cu toate acestea François Truffaut nu s-a considerat niciodata un adevarat actor.

A ecranizat numeroase romane : Tirez sur le pianiste de David Goodis, Jules et Jim de Henri-Pierre Roché, Fahrenheit 451 de Ray Bradbury.

Alte filme de Truffaut sunt scenarii originale scrise de scenaristii Suzanne Schiffman sau Jean Gruault, cum ar fi La Nuit américaine, film recompensat cu Oscarul pentru cel mai bun film strain in 1973, sau Le Dernier Métro, film recompensat cu 10 premii César. Printre actorii care au colaborat cu Truffaut se numara: Isabelle Adjani, Fanny Ardant, Nathalie Baye, Catherine Deneuve, Jean-Paul Belmondo, Gérard Depardieu, Jeanne Moreau.

http://www.cinemarx.ro

Jean-Luc Godard

Jean-Luc Godard s-a nascut la París, pe 3 de decembrie 1930 si este un regizor franco-elvetian .A promovat un cinema avangardist si experimental in ceea ce priveste montajul classic.Este unul din reprezentantii cei mai de seama a curentului nouvelle vague.

Fiul unui medic si al unei fete de bancher elvetian ,a studiat etnología la Sorbona. Aceasta a fost perioada in care si-a descoperit pasiunea pentru cinema .In 1950 a inceput sa lucreze pe post de critic de cinema la diverse reviste , cum ar fi : Cahiers du Cinéma, in care se folosea de pseudonimul Hans Lucas. La moartea mamei in 1954, s-a mutat din nou in Elvetia unde a lucrat ca zidar ,lucru care i-a servit ca material in primul sau documentar , Operation Béton. Se intoarce la Paris si in timp ce lucra la Cahiers du Cinéma, filma scurt metraje : Une femme coquette si Tous Les Garçons S´Apellent Patrick in 1955 si 1957 .

In vara lui 1959 incepe filmarile la primul sau lungmetraj , À bout de souffle dupa un scenariu scris de Truffaut si cu colaborarea lui Claude Chabrol. Filmul , avandu-l in distributie pe Jean-Paul Belmondo si Jean Seberg a fost o revolutie in maniera de a filma ,de a utiliza tehnici , considerate pe atunci neortodoxe , cum ar fi , filmarea tinand camera de filmat in maini , utilizand docmentarul , sau sarind de la un plan la altul .In ciuda faptului ca nu a luat nici un premiu la Cannes , a castigat Ursul de Aur la Festivalul de la berlin ca si premiul Jean Vigo.

In 1961 se casatoreste cu actrita Anna Karina, care va juca in numeroase proiecte ale regizorului ..

In anii urmatori , Godard a colaborat ca si alti reprezentati ai la Nouvelle vague ca actor, co-regizor sau a filmat filme apreciate de critica cum ar fi : Bande à part (1964) , Pierrot le fou (1965) , Masculin féminin (1966).

Dupa divortul de Anna Karina si casatoria cu actrita Anne Wiazemsky, Godard a inceput sa aiba vederi de stanga , facand filme de influenta marxista .In 1968 a regizat One plus one, numit m,ai tarziu Sympathy for the Devil, un docmentar care arata cum a fost inregistrata de Rolling Stones aceasta faimoasa piesa .

Incepand din 1970, a inceput sa experimenteze cu diverse formate video, in acealasi timp cu regizarea unor filme mai conventionale , cu mai putina incarcatura politica ca : Tout va bien.

http://revistacultura.ro

Deux de la Vague

Amici si inamici, pe acelasi „Nou Val“
În mai 2009, sectiunea Cannes Classics îsi încheia programul cu „Deux de la Vague“, voind sa redefineasca astfel constiinta filmului de autor si sa consacre o etapa, la o jumatate de veac de la aparitia celui mai fulminant dintre evenimentele cinematografiei mondiale din ultima suta de ani.
Era un an special, venind parca sa adauge un nou semn la cam fugara reamintire a momentului 1968, când Noul Val iesise puternic în fata, pâna la a face sa se închida portile acelei editii canneze. Documentarul „Deux de la Vague“ este si ecoul acelor procese multiple, dar autorii îl construiesc pe axa a doua biografii artistice de exceptie: Francois Truffaut si Jean-Luc Godard. Ei sunt polii unui discurs care traverseaza istoria unei arte tot mai amenintate sa-si piarda vocatia promovarii valorilor.
Documentarul acesta este, astfel, în primul rând, o lectie de viata. Asa l-am perceput la Cannes, în sectiunea ce gazduia titlurile unor corifei, unde orientarea clasicizanta viza mai ales trecerea unei jumatati de secol de la Premiul de regie atribuit în 1959 capodoperei „Les Quatre Cents Coups“ ( „Cele patru sute de lovituri“) de Francois Truffaut.
Asa l-am revazut deunazi la Mannheim-Heidelberg, într-o sala de la Standhaus, cu spectatori germani nemiscati în fotolii, asa a fost proiectat la Sala „Elvire Popesco“ în zilele Festivalului DaKino si asa a cutreierat el Planeta, ca un remember, venind sa certifice gloria unui curent artistic menit sa scoata din inertie o arta pe cale de a se croniciza.
Dincolo de itinerarul acesta, prin care Noul Val Francez se ofera iarasi si iarasi ca un gest esential în istoria artei a saptea, sa nu trecem peste faptul ca la 3 decembrie 2010 Jean-Luc Godard a împlinit 80 de ani.
Nascut la 6 februarie 1932 la Paris, Francois Truffaut parasea prea devreme aceasta lume, murind într-o duminica de toamna, la 21 octombrie 1984. Incinerat, avea sa fie înmormântat la Montmartre, fara ca bunul lui prieten de altadata, Jean-Luc, sa-l însoteasca pe ultimul drum. Perceputi ca siamezi, cei „doi ai Valului“ devenisera din bunii amici ai afirmarii lor, inamici greu de conciliat. Fiecare, însa, îsi are asigurat locul cel mai din fata, nu doar în spatiul miscarii care a revolutionat cinematograful bunicilor si a facut sa dispara „calitatea franceza“ în vetustetea ei mohorâta, dar si în paginile istoriilor de film universale. Te poti întreba acum ce anume îi adunase la un loc pe acesti barbati de o trufie nemarginita, încât aceeasi idolatrie sa-i faca sa se îndeparteze unul de celalalt.
Semnat regizoral de Emmanuel Laurent (fondatorul unei case de productie, „Films à trois“, autor al câtorva ecranizari, una dupa Maupassant, dar si al unor documentare de scurt metraj), filmul beneficiaza de participarea unuia dintre criticii cei mai în voga ai momentului, Antoine de Baecque, aici în calitate de scenarist. Fost redactor-sef la „Cahiers du cinéma“, critic, istoric si sociolog, el este totodata autorul unei monografii consacrate revistei, coordonator al unei colectii la „Ramsay“ si monograf, printre altii, si al lui Godard. Nu-i vorba, despre Godard au scris, ca si despre Noul Val, si alti critici si teoreticieni dintre cei mai de seama. Printre ei, de pilda, si Michel Marie de la Sorbonne Nouvelle.
„Deux de la Vague“ este întâi si întâi un document în sensul cel mai strict al termenului. Dar este si un gen de nonfictiune artistica. Poti constata cum creste si descreste gloria unei miscari, dar si cum, pe valurile acesteia, sunt proiectati pionii importanti, aceia care dau forta, culoarea si grandoarea. Filmul are un mod cu totul special de a structura materia, dar si de a o face, la rândul ei, structuranta, conform dominantei celei mai active: disputa Truffaut – Godard. Cât erau ei de apropiati, dar si de despartiti, în chiar explozia canneza de la 1968, când s-au strâns, la un moment dat, într-un fel de nisa (colocviul din La Napoule, nu departe de sediul festivalului), unde în cautarea unui consens se întrevedea deja o ruptura ce avea sa explodeze între cei doi. Godard era mult mai orgolios înca de pe atunci si mai insurgent. Truffaut avea o alta conditie a rulajului social. Sa tinem seama ca vietile lor au curs destul de diferit. Godard se stabilea la Paris venind din Elvetia rasfatului familial, cu ascendenta printre slujitorii bisericii, dar si dintr-o latura materna ce avea sa-i confere un aer distant, de independenta financiara, cu aura de descendent al bancherilor genevezi, pe când Truffaut a intrat de la început sub semnul insecuritatii: crescut de bunici, exmatriculat, obligat la reeducare, dus la casa de corectie, cum ar fi la noi, dezertor, închis, spitalizat. Ca si Godard, prieten cu Bazin, se va desparti de acesta, cumva invidios în situatia când un înca foarte tânar regizor îsi îngaduie sa dea lectii de inventivitate teoretica unui critic cu pretentii si cu gloria incontestabila a epocii lui, lovind pe la spate afinitatile cu unii dintre cineastii ironizati. Sa nu uitam ca în avântul sau pamfletar Truffaut îi lua în raspar pe René Clément si Claude Autant-Lara, regizori aflati sub aripa celor de la Cahiers…, a lui Bazin, dar si a lui Doniol Valcroze, cei doi redactori-sefi ai revistei. Lucru bine stiut, Truffaut a marcat decisiv teoria filmului cu articolul manifest „O anumita tendinta a cinematografiei franceze“, aparut în 1954, în numarul 31 al revistei „Cahiers du cinéma“. Se dusese, însa, prea repede pe linia „hitchcocko-hawksiana“, având sa stea de vorba cu autorul „Pasarilor“, în totul mai conciliant. Cu toate acestea, îi suparase pe unul câte unul dintre cei cu care plecase la drum. Momentul „Noptii americane“ (1973) a însemnat o cruciada estetica, o posibila batalie „Hernani“. Godard a explodat în felul lui ireconciliabil, acuzându-l pe autor de cosmopolitism si de viziune conformista, departe de idealurile pentru care luptasera împreuna. Truffaut i-a dat un raspuns pe douazeci de pagini. Degeaba. Stângismul godardian nu accepta compromisul americanizarii, promovarea unei viziuni comercializante.
Nu voi intra prea mult nici în detaliile vietii de familie. Documentarul abia ca da câteva sugestii. Godard inaugureaza „anii Karina“ la Cannes. Truffaut era tatal unor fetite, casatorit cu Madeleine Morgenstern, apoi cu Fanny Ardant. Dupa Anna Karina,
Godard s-a casatorit, destul de repede, cu Anne Wiamzemsky, având sa vietuiasca nonmarital alaturi de o alta Anne (Marie Mieville), dupa 1979.
Îi leaga si altceva, în planul distributiei – Jean-Pierre Léaud. Dupa moartea lui Truffaut, care-l consacrase ca Antoine Doinel, Léaud cauta sa se distanteze de Godard. Nu i-a raspuns, din aceleasi considerente, nici autorului documentarului. Ca si Godard, ceea ce i s-a si reprosat lui Emmanuel Laurent. Undeva, într-o publicatie braziliana, cu ocazia prezentarii filmului în acest an în câteva mari orase, dar în primul rând la Rio de Janeiro, regizorul comitea o bizara impolitete fata de supravietuitorul acelor dispute. Laurent motiva absenta lui Godard prin faptul ca el este extrem de fragil din punct de vedere psihic, pe de o parte, iar pe de alta, considerând, aprioric, ca acesta nu ar fi avut „mare lucru de spus“. Asa sa fie oare? Când esti departe de Franta, de Europa, tocmai la Guadalajara sau la Sao Paolo, reprezentând totusi propriul film, care are, fara îndoiala, valoarea lui trans-auctoriala indeclinabila, îti poti îngadui totusi si sinceritati care costa? Îi adusese alaturi, sa nu uitam, si razboiul cu Malraux, pentru repunerea în drepturi, la conducerea Cinematecii Franceze, a lui Henri Langlois.
Invidios si astazi, Godard accepta cu greu ca la 3 iunie 1959 filmul „Cele patru sute de lovituri“ a triumfat la Cannes, unde un an mai târziu venea si el cu „A bout de souffle“ („ Cu sufletul la gura“). Cei doi autori ai documentarului fac unele trimiteri, pedalând pe chipul actritelor preferate. O vezi pe Dephine Seyrig, de pilda, dar mai apare o asociere bulversanta: Jean Seberg, urmata de chipul în groplan al actritei fetis a lui Dreyer, Falconetti. Unde sunt acum acesti fosti cineclubisti din Cartierul Latin? Cât de mult i-a despartit viata ca vreodata, reasezând lucrurile în matca lor, istoria cinematografului sa-i considere fraterni într-una si aceeasi ofensiva estetica si, dincolo de toate, sa-i interpreteze critic la justa lor valoare? Greu de raspuns.
Convenienta lor ca si complicitatea nu au tinut prea mult timp. Gestul ambiental al afirmarii ca exponenti ai Noului Val, mai exact ca doua dintre fetele cele mai relevante ale acestuia, are cu mult mai multe aspecte înca neelucidate. Cât a contat diferentierea lor estetica? Ce importanta putem atribui scaderii drastice a interesului publicului fata de spectacolul cinematografic, chiar si fata de filmele celor doi? Important este sa le studiem opera, fara partinire, acordând fiecaruia atentia meritata.
Sunt, desigur, cu mult mai mult de „patru sute“ loviturile pe care, asemenea mersului pe sârma, „cu sufletul la gura“, documentarul ni le propune provocator, în impactul cu friabila istorie la zi a unei arte despre al carei viitor stim, deocamdata, atât de putin. „Deux de la Vague“ îndeamna sa-i descoperim si sa-i asezam la locul lor nu doar pe cei doi, dar si Valul Nou în întregul sau, cu pleiada (lista din care nu pot lipsi, între altii, Chabrol, Rohmer, Rivette, Resnais) ce i-a dat consistenta. Pornind de aici, putem avansa unele considerente si fata de alte valuri cinematografice, de la noi si de aiurea. Astfel, documentarul aici comentat nu este doar o lectie de viata, cum aratam, ci si una de teorie si istorie a artei filmului.

Songs from the second floor

2011-03-02T04:25:00.000-08:00

Vineri, 4 martie, ora 19 FIX, in Scart Loc Lejer, il avem pentru prima data pe Roy Andersson cu filmul Songs from the second floor.

Un articol despre Roy Andersson si activitatea sa cinematografica, si in special despre filmul Songs from the second floor, scris de ANDHRA pe gingergroup.ro.

Roy Andersson e cu siguranţă un exponent al cinematografiei suedeze contemporane, deşi acest statut nu se bazează câtuşi de puţin pe productivitatea lui în ceea ce priveşte filmele de scurt sau de lung metraj. Am o slăbiciune pentru el, pentru că drumul lui nu tocmai lin în cinematografie îl umanizează. A încercat, i-a fost teamă, a greşit, s-a necăjit, a reîncercat. Iubesc oamenii sensibili, care au în desagă împletituri de eşecuri şi reuşite. Şi dincolo de sinusoida activităţii lui, claritatea cu care transmite nişte mesaje greoaie m-a fascinat întotdeauna.

Succesul din 1969 cu A Swedish Love Story nu l-a impulsionat să continue pe acelaşi stil regizoral, ci l-a speriat până în pragul pasivităţii depresive. Un film atât de aclamat îl obliga ca următorul să fie cel puţin la fel de reuşit. Aşa că 6 ani mai târziu a trecut de la ilustrarea impresionantă a unei iubiri adolescentine la una şi mai dramatică, Giliap; atât de forţat dramatică încât a fost acuzat că a exagerat şi că a realizat filmul într-un stil amator. Evident, teama lui de după debut luase deja forma unei profeţii.

Şi tind să cred că pauza de 25 de ani pe care a luat-o în film arată consecinţa acestei nereuşite. S-a îndreptat către regia de spoturi publicitare, unde a fost mereu aclamat. Ingmar Bergman, altfel un non-simpatizant al lui Andersson, l-a numit cel mai bun din lume în această arie. Totuşi, pentru Andersson aceşti ani au fost doar un cumul de experienţă, el neîncetând vreodată să îşi dorească să facă filme.

În 2000, după un travaliu de câteva luni care a durat 4 ani, a produs aici-comentatul omagiu adus poetului peruan César Vallejo, Songs from the Second Floor, poate nu tocmai uşor digerabil, însă pe deplin demn de efortul de a fi măcinat.

Un fel de festival condensat de scurt metraje, realizat de Andersson pe tema tendinţelor sociale actuale, care zguduie şi dărâmă. Toate secvenţele, aparent haotic sudate, sunt foarte stabile coerente şi dense, cărând în ele mesajul filmului la fel de bine cum o face el însuşi, ca întreg. La fel de uluitor este şi faptul că cele mai multe dintre scene (dacă nu chiar toate) sunt amestecuri aproape sinistre de tragism şi comic. Degradarea morală a indivizilor şi de fapt a societăţii este înfăţişată dur, dar şi ironizată prin cadre/replici de un comic mai negru decât negrul. Nici unul din şirurile narative împletite nu e scutit de această convieţuire.

După prima vizionare a filmului eram convinsă că toate decorurile conţineau numai tonuri oscilând între alb, gri şi negru. A doua oară când l-am urmărit s-au întrezărit însă nuanţele, premeditat estompate. Îndemnate la discreţie, aproape îşi pierd proprietăţile cromatice şi personalitatea.

Coloana sonoră e şi ea intenţionat austeră; în principiu absentă dar când e, are o aromă funerală sau (fix de două ori pe parcursul filmului) angelică.

Songs from the Second Floor a fost filmat în totalitate static şi cadrele sunt lăsate să alunece fără grabă, dar de cele mai multe ori această lipsă de viteză e compensată prin faptul că pe fundalul acţiunii se derulează o semiacţiune, care uneori o accentuează pe cea dintâi. Alteori contrastează prin registru cu ea; balans şi joc de nervi între tulburător şi amuzant. De exemplu, unul din personaje caută exasperat o cale de a-şi câştiga existenţa după ce şi-a incendiat propria firmă încercând să escrocheze casa de asigurări. Pentru consiliere îşi vizitează aşadar un prieten care comercializa crucifixe de toate mărimile pentru toţi, iar când ajunge la el, acesta este implicat într-o discuţie intensă cu un terţ. Tot aerul sobru al situaţiei este împrăştiat când unul din obiectele de cult rămâne prins într-un singur cui şi începe să se bălăngăne pe fundal.

Veşmintele suprarealiste încep cu titlul care trimite cu gândul la rai (de unde şi cele două petice muzicale angelice), continuând cu grupuri de oameni care merg pe stradă şi se autoflagelează şi terminând cu întoarcerea morţilor printre vii – ca o proiecţie a sentimentului de vină individuală (un domn îndatorat este bântuit de creditorul lui de a cărui moarte se bucurase pentru că astfel a scăpat de obligaţie) şi colectivă (un tânăr evreu rus executat pribegeşte pentru a-şi găsi sora, la fel de executată).

Andersson păstrează însă nişte crâmpeie de realitate, verosimile şi hilare, cum ar fi o idilă clasică dintre un doctor şi asistenta lui sau disperarea cu care o soţie îi cere atenţie soţului ei obsedat de muncă.

Multe dintre planurile urmărite au ca miez o dramă individuală, de obicei nebăgată în seamă de ceilalţi sau în cel mai bun caz, tratată cu superficialitate. Un om de afaceri (Kalle) îşi incendiază magazinul de mobilă, un angajat (Lasse) este concediat după 30 de ani de devotament într-o firmă, un imigrant este snopit în plină stradă, sub ochii unui grup de oameni care aşteaptă autobuzul în staţie, un alt domn îşi prinde mâna în uşa de la tren şi când după lungi chinuri îi este eliberat membrul din menghină (dar fără degete), este consolat spunându-i-se că situaţia nu este chiar atât de gravă.

Mai degrabă în contrabalans decât în contrast cu acestea sunt scenele cu tentă suprarealistă, dense spre greoaie. O fetiţă este sacrificată prin aruncare într-o prăpastie, în urma deciziei unui consiliu de intelectuali trecuţi de primele cinci tinereţi. La un spectacol de iluzionism, prestidigitatorul îi spintecă de-a binelea burta unui bărbat care se oferă voluntar pentru a participa la scamatorie, iar morţii se confundă cu viii atât din cauza unei coexistenţe neforţate cât şi prin aspectul cadaveric al tuturor personajelor.

Există şi o ramură care intră în prima categorie ca formulare şi în a doua din punct de vedere al tâlcului. Religie. Blasfemie. Ajuns la ananghie, Kalle este sfătuit să se implice în comerţul cu crucifixe, argumentându-i că este începutul de mileniu, când oamenii îşi aduc aminte de Iisus. El acceptă pentru că deduce că nu va prinde şi debutul următorului mileniu, deci tentaţia de a prinde aşa o ocazie e mare. Doi tineri internaţi în ospiciu concluzionează că Iisus nu a fost ucis pentru că era Fiul lui Dumnezeu, ci din cauza mărinimiei lui excesive. Iar în final, se dovedeşte că a spera să scoţi profit din comercializarea crucifixelor (“reprezentări ale unui ratat”) este o inepţie.

Singurul nucleu care îşi ramifică şi desfăşoară firul aproape constant pe durata filmului este viaţa lui Kalle, cel cu care începe de fapt filmul şi care e un soi de rezumat al mesajului. Nu îşi asumă nici una dintre greşelile grave făcute, se victimizează în permanenţă şi îşi găseşte justificare aproape pentru orice în vorbe ca “Sunt doar un om. Un om trebuie să lupte ca să pună ceva de mâncare pe masă. Şi ca să se distreze”, rostite cu o nelipsită emfază şi cu o voce tremurândă.

Beloved be the one who sits down. (César Vallejo Stumble between two stars)

432

2011-02-22T01:40:00.000-08:00

Cu toţii am auzit de filmul care chiar reuşeşte să reprezinte o parte din istoria, şi cultura aş putea zice, a ţării noastre.
L-am văzut, au ba, asta nu contează. O discuţie după film, poze, floricele şi halbe de ceai din Scârţ, vineri, 19 Fix, veniţi!

4 luni, 3 săptămâni și 2 zile este un film realizat de regizorul român Cristian Mungiu, care a primit premiul Palme d'Or la a 60-a ediție aFestivalului de la Cannes și un Premiu FIPRESCI acordat în cadrul festivalului.

Otilia şi Găbiţă împart aceeaşi cameră dintr-un cămin studenţesc. Ele sunt colege la universitatea dintr-un oraş din România, în timpul ultimilor ani ai regimului comunist. Otilia închiriază o cameră într-un hotel ieftin. După-masă, ea şi Găbiţă se vor întâlni cu un anumit domn Bebe: Găbiţă este însărcinată, avortul este ilegal şi niciuna dintre ele n-a mai trecut prin aşa ceva până acum. 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile face parte dintr-un proiect mai mare, intitulat Amintiri din epoca de aur - o istorie subiectivă a comunismului în România spusă prin intermediul legendelor urbane. Ţelul proiectului este acela de a vorbi despre această perioadă fără referiri directe la comunism, ci doar prin diferite poveşti concentrate pe opţiuni personale într-un timp al întâmplărilor nefericite pe care lumea trebuia să le trăiască de parcă ar fi fost fireşti.

Un articol luat de pe hotnews.ro, chiar mi se pare relevant pentru acest film. O alta viziune.

Un film care sigur te pune pe ganduri. Ne vorbeste despre comunism fara melodrame de prost gust, fara ura, fara obositoare predici morale. Pe Cristian Mungiu il intereseaza oamenii si dramele lor aparent minore. O studenta ramane insarcinata si tocmeste un felcer sa-i faca avort. Din aceste predicate simple Mungiu tese o poveste complexa despre comunism. Camera sa de filmat alearga dupa oameni.

Din tot filmul sau lipsesc tartorii, securistul sinistru sau comunistul scarbos. Tanarul regizor a intuit magistral: sunt personaje care nu mai au nimic de spus astazi.

Apar meteoric doi militieni si o referinta fugara la “prea-inteleptul”. Atat. In rest, filmul spune ceva despre oameni si abia apoi despre regim. Mungiu ne-a varat reflectoarele in ochi. Dupa 90, marii regizori (Pita, Pintilie) erau obsedati de ceilalti. Stim acum ce au facut Ei, cine erau. Nu stim sau nu mai vrem sa stim cine eram Noi, ne spune Mungiu.

Ne aminteste ceea ce am uitat prea repede: ca nu doar regimul, ci si personajele secundare, anonimii, puteau fi la fel de sinistrii si odiosi. Ca felcerul, de exemplu: monument de cinism, un mic animal viermuind sub comunism. Sau receptionera de la hotel?: un munte de indiferenta. Sau epocala scena de familie: oameni resemnati, adeptii filozofiei lui “ma descurc”.

O filozofie de viata, inainte de 89. Da, eram noi, erau parintii nostri, erau vecinii si prietenii nostri. Ii recunoasteti si va recunoasteti, poate, in filmul lui Mungiu. Aceasta poveste simpla ne aminteste aproape totul.

Este si meritul unei scenografii senzationale, care reconstituie exemplar, in cele mai mici detalii, cenusiul de la sfarsitul anilor 80?: blocurile sordide, sticla de lapte cu dop de aluminiu, coada de la Alimentara, pasta de dinti Maxam, autobuzele pe gaz, jambierele de student, pachetul de Kent sau Vikent, moneda obligatorie pentru “a te descurca”.

Ne aminteste de frica. Cadrele intunecate, spatiile stramte, sufocante, aerul imbacsit ne trezesc sentimente speculate cu dibacie de la inceput pana la sfarsit?: frica, groaza, cosmarul. Este si meritul celor trei tineri actori (Laura Vasiliu, Anamaria Marinca si Vlad Ivanov) incarnati parca in trei personaje dintr-o viata anterioara: Gabita, Otilia si domnu Bebe.

M-am gandit apoi?: un film atat de sensibil, realizat de catre un barbat! Da, Mungiu este de o delicatete materna. Despre ce este filmul sau? Despre prietenie, despre devotament si spirit de sacrificiu? Mungiu, sunt convins, n-ar fi de acord. Ar spune simplu: nu, asa era pe atunci. Atat. Ca sa platesti un avort exista si varianta asta: o prietena sa faca sex cu felcerul. Ne salvam cum puteam.

Eu stiu, poate ca nu era nimic eroic pe atunci. Poate ca eram dezumanizati si atat. Oamenii se salvau reciproc. Ori ei, ori sistemul. Micile victorii de zi cu zi impotriva regimului. Punct.

Iata de ce cred ca Mungiu s-a facut atat de usor inteles afara. A ales sa le vorbeasca despre oameni, pentru ca despre regim stiau deja cam totul. Si acum: Mungiu a iesit din derizoriu, din tematici si subiecte locale. Este primul regizor roman care, cu mult curaj, ataca teme universale decupand cu precizie de chirurg un episod din trecutul nostru recent.

Poate fi priceput usor si la Cannes si la Hollywood. Avorturile interzise. Ce poate fi mai actual? Doar ca noi, ca popor, am epuizat deja tema in formele ei barbare, monstruoase si asta trebuia spus onest, asa cum a facut-o Mungiu. Prin tema si stil seamana putin cu filmele lui Almodovar (Vorbeste cu ea) iar prin emotia puternica mi-a amintit de Amenabar (Marea dinlauntru)

Te intrebi la sfarsit cum ne-am putut ingora atata vreme, noi ca popor, propriile drame. Drame aparent minore inainte de 89, banale si cu victime anonime, dar care sfarseau prin a deveni ale fiecaruia dintre noi. Simplu si fara patima, Cristian Mungiu ne scoate putin din uitare. Foarte credibil, foarte autentic.

Mult, mult mai multe, un simpul click pe titlul mesajului.

Almodovar, va rog!

2011-02-16T15:15:00.000-08:00

Vineri, 18 februarie, il avem pe Almodovar cu filmul mai sus mentionat, in Scart Loc Lejer. Aceasta comedie neagra ii are drept protagonisti pe Carmen Maura si Antonio Banderas,si dupa cum sugereaza si titlul filmului, este vorba despre Femei in prag de colaps.

Pedro Almodovar s-a nascut in Calzada de Calatrava, provincia Ciudad Real in anii 50. In anii 70 s-a mutat in Madrid, fara nici un ban sau slujba, dar cu un singur gand: sa studieze cinematografia. A avut multe job-uri sporadice, iar primul aparat de filmat si l-a luat in 1971 moment in care si-a inceput activitatea la National Telephone Company in Spania, ca asistent administrativ. A avut ocazia sa inteleaga clasa de mijloc spaniola, in anii 70, cu dramele si neajunsurile perioadei, o mina de aur pentru viitorul regizor spaniol. Daca ziua era simplu angajat al companiei de telefonie, serile si noptile le petrecea scriind, jucand in piese de teatru sau facand filme; a colaborat cu diverse reviste, a scris povesti, unele din ele fiind chiar publicate. Dupa un an si jumatate de incercari si filmari pe 16 mm, in 1980 a fost facut filmul “Pepi, Luci, Bom”, un film cu buget redus, a catorva incepatori in domeniu, exceptie facand Carmen Maura. In 1986, Almodovar a pus bazele companiei El Deseo. Primul poriect a fost “Low of Desire”. In 1988, filmul “Women on the Verge of a Nervous Breakdown” i-a adus recunoasterea internationala, iar de atunci filmele sale au facut inconjorul lumii. Pana acum, “Volver” a fost cel mai popular film in termeni de ”box office”.

Exit Through the Gift Shop

2011-02-08T14:51:00.000-08:00

Vinerea aceasta, de la 19 FIX, servim un documentar despre povestea unui excentric amator de filme care creaza o capodopera a artei urbane, lungmetrajul ilustrand creatiile lui Banksy, Shepard Fairey, Invader si multi alti artisti de graffiti. Finalitatea acestui experiment se soldeaza cu un muzeu de arta urbana in SUA.

Promit sa revin cu detalii cat de curand.

O animatie, ca de mult nu am mai avut!

2011-01-26T11:31:00.000-08:00

"Valse avec Bachir", producţia regizorului israelian Ari Folman, a adăugat Cesarul la palmaresul ce mai include, printre altele, Globul de Aur pentru cel mai bun film străin şi premiul scenariştilor americani pentru cel mai bun scenariu de documentar. Filmul prezintă călătoria regizorului pentru a afla adevărul despre o misiune a armatei israeliene de la începutul anilor '80, în urma căreia şi-a pierdut memoria. În 1982, în timpul Operaţiunii" Pace pentru Galileea ", tanarul Ari Folman, in varsta de doar nouăsprezece ani, a făcut serviciul militar. Douăzeci şi patru de ani mai târziu, în 2006, el s-a întâlnit cu un prieten din acea vreme, Boaz, care i-a spus despre un vis ciudat pe care il are în fiecare noapte timp de mai bine de doi ani, conturandu'se doar câini ucişi în timpul războiului.

Ari încearcă să-şi amintească această perioadă a vieţii sale, fără succes. El a reuşit totuşi să isi amintesc o scenă pe care in schimb nu o putea interpreta: el şi doi soldaţi au fost scosi din mare sub lumina de flăcări în Golful Beirut. El crede că acestea sunt scene de la masacrul din Sabra şi Shatila, în cazul în care armata israeliană a acoperit miliţia creştina a Falangei, dar fără a fi sigur, nu ştie dacă acest lucru a avut loc in timp ce el era foarte aproape de tabără în noaptea lui 17 septembrie 1982. Ari Folman decide să isi revada colegii şi sa isi aminteasca evenimente din război. Dar el trebuie să se impace cu ideea ca: în primul rând, prietenii lui nu isi pot aminti tot, şi în al doilea rând, este probabil ca evenimentele spuse de acesti veterani sa nu se fi produs şi sa fie doar niste amintiri false create in inconştientul lor ca să ascundă amintiri prea dureroase din război.

Treptat, Ari ruseste, prin niste secvente fragmentate, sa recreeze scene din razboi la care el a luat parte: un atac al unei masini de civil, moartea unui copil din cauza unei rachete, atacul tancului sau, permisiunea sa după şase săptămâni de război ... Dar cel mai important este ca el descoperă că, indirect, a participat la acest masacru, ca s-au tras rachete de semnalizare de tragere de la acoperişul unei clădiri pentru a facilita munca miliţienilor, toate in timp ce el era acolo.

Filmul se încheie cu imagini luate de pe un canal de televiziune o poveste-documentar BBC, în urma masacrului de la intrarea în lagărele palestiniene de la Sabra şi Shatila, aratand femei care tipa in disperare pe fondul cu moloz şi cadavre.

Kaufman, din nou

2011-01-20T04:27:00.000-08:00

Va asteptam vinerea aceasta, 21.1, in Scârţ Loc Lejer să ne uităm la una din capodoperele kaufmaniene, Synechdoche, New York.

click pe titlul mesajul pentru a vizualiza trailer-ul oficial.

Distributia filmului este stelara, doi dintre cei mai mari actori ai lumii contemporane: Philip Seymour Hoffman si Catherine Keener, care au mai jucat impreuna si in Capote, in urma cu patru ani de zile. Pe langa cei doi ii vom regasi in roluri secundare pe Hope Davis, Michelle Williams, Dianne Wiest, Samantha Morton, Jennifer Jason Leigh si Emily Watson, asadar numai actori premiati sau nominalizati la Oscar sau Globul de Aur. Filmul incepe in purul stil kaufmanian, cu prezentarea unor evenimente banale din viata unei familii, o dimineata in care Adele (Catherine Keener) observa ca fecalele fiicei sale sunt verzi, in aceeasi zi sotul ei, Caden, un regizor de teatru, incepe sa aiba banuieli cum ca ar suferi de cancer, dar nu face nimic, continuandu-si munca de zi cu zi. Totodata incepand sa flirteze cu Hazel (Samantha Morton), o femeie care se simte foarte atrasa de el, toate acestea pe fondul degradarii relatiei cu sotia sa, care pleaca la Berlin pentru un vernisaj, dar nu se mai intoarce, lasandu-l pe Caden insingurat si plin de probleme a caror rezolvare o cauta la doctori si psihologi, inclusiv la celebra Madeleine Gravis (Hope Davis), care ii vinde carti scrise de ea, dar care nu a absolut niciun efect. Dupa ce Caden castiga bursa MacArthur, se decide sa construiasca un spectacol de teatru grandios, ceva cum nu s-a mai vazut inainte, un lucru cu care sa ramana in istorie pentru eternitate, asa ca demareaza lucrarile la o piesa pentru care nu gaseste inca un titlu, dar care va contine toate trairile umane posibile exprimate in toate felurile posibile, asa ca in interiorul unui depozit construieste un New York in miniatura, pe care il umple cu actori care joaca personaje din viata sa, astfel aparand un Caden alternativ, jucat de un om care l-a urmarit in ultimii 20 de ani, o Hazel alternativa (Emily Watson), o intreaga viata alternativa care se poate schimba din cateva indicatii de regie. Anii trec, iar viata reala devine tot mai apasatoare pentru Caden cel real, care nu resuseste nici sa gaseasca formula ideala pentru piesa, trece printr-un al doilea divort, oamenii pe care ii iubeste mor unul cate unul, iar pe masura ce viata sa avanseaza, piesa sufera la randul ei modificari, ea nefiind decat o oglindire fara perdea a propriei sale vieti, pe care ajunge sa o lase in mana altui regizor, pentru a-si gasi o finalitate.

Synecdoche, New York este complex, nici nu putea fi altfel daca tinem cont ca este scris de catre cel care a facut Being John Malkovich, Adaptation., si Eternal Sunshine of the Spotless Mind, dar de data aceasta a depasit orice limite si a creat un film inaccesibil spectatorului obisnuit de cinema, a creat ceva de care doar fanii Charlie Kaufman se pot bucura cu adevarat, de aceea nu il recomand decat daca ti-au placut si celelate filme scrise de acesta. Filmul nu rupe gura targului din punct de vedere vizual, dar ofera inca un recital de actorie pura din partea unuia dintre cei mai aclamati artisti ai momentului: Philip Seymour Hoffman. Chiar ma intreb daca este rol pe care Hoffman sa nu il poata juca asa cum trebuie, pare pur si simplu natural, cand te uiti la el jucand, ti se pare ca o face fara sa se forteze, un adevarat fenomen. Ce mi-a placut la regia lui Charlie Kaufman a fost folosirea multor simboluri, daca va veti uita cu atentie veti descoperi cu usurinta foarte multe motive si elemente prevestitoare ale deznodamantului, iar titlul este cat se poate de bine ales, sinecdoca fiind o figura de stil in care o parte a unui intreg este folosita pentru a desemna intregul, exact ceea ce construieste Caden in acel depozit, un New York miniatural, o versiune mai mica a vietii sale, dar o viata pe care o poate controla dupa cum ii dicteaza simturile de regizor.

Ma vad in situatia de a acorda nota 10 acestui film, care a fost foarte prost primit in Romania din cate am vazut. Insasi subtitrarea pe care am luat-o inainte de a ma uita la film incepea cu o avertizare: “Atentie! Cel mai plictisitor film vazut vreodata.” S-ar putea sa fie adevarat, dar daca aveti un ochi lucrat cu multe filme bune, atunci nu aveti de ce va teme, pentru ca veti fi fascinati pe masura ce actiunea va va cuprinde.

Citeşte mai mult: http://www.cineblog.info/synecdoche-york-2008/#ixzz1BZroWUnN

Kontroll

2011-01-14T07:26:00.000-08:00

Şi aşa începem prima proiecţie din anul cel nou: cu multă voie bună, mult soare şi o dorinţă arzătoare, pentru ce oare? Pentru filme bune! Ha!
Aşa că, vă aşteptăm vinerea aceasta, 14.1, in Scârţ Loc Lejer să ne uităm la Kontroll. Un film maghiar regizat în 2003 de către Antal Nimrod, in care acţiunea se petrece la metroul din Budapesta şi se canalizează asupra vieţii controlorilor de bilete.

Kontroll spune povestea lui Bulcsu si a colegii lui controlori din metroul din Budapesta, in rivalitatatea lor cu o alta echipa de controlori. Protagonistii filmului sunt calatorii, intre care intalnesti tot felul de ciudatenii, capabili de orice, numai sa nu plateasca pentru un bilet de metrou. Asadar avem grupuri de turisti, care aparent nu inteleg nici o limba de circulatie internationala, suporteri imbatati, cu care nu ai vrea sa ai nimic de-a face, care nu incurajeaza "controlul la bilete", asa ca nici viata de controlor nu e simpla. Mai ales cand apare si o ursoaica draguta, care iti explica, privindu-te inocenta cu ochi de caprioara, ca niciodata nu cumpara bilet.

Premiul Sandor Simo pentru cel mai bun debut, cea mai buna imagine, Premiul Gene Moskowitz acordat de presa internationala in cadrul Saptamanii filmului maghiar, cel mai bun regizor, cel mai bun actor intr-un rol secundar- Premiile criticilor maghiari 2004.

Louis de Funes

2010-12-15T14:24:00.000-08:00

Vinerea aceasta, 17.12, ne uitam la Aventurile lui Rabbi Jacob, in rol principal avandu'l pe Louis de Funes . Va asteptam ca deobicei la ora 19 FIX in Scart Loc Lejer.

Dupa, cine are chef, ne invioram cu Shorts Up-ul de la Casa Studentilor, de la ora 22.

Louis Germain David de Funès de Galarza s-a nascut in Courbevoie, Franta la 31 iulie 1914. Pianul a fost mica lui pasiune. A renuntat la scoala si a lucrat ca pianist de jazz la Pigalle facindu-si clientii si sa rida datorita grimaselor sale. A studia un an de actorie la scoala Simon. In timpul celui de-al doilea razboi mondial a continuat sa studieze muzica si s-a indragostit de o secretara numita Jeanne de Maupassant (nepoata a lui Guy de Maupassant). S-au casatorit in 1943 si au avut 2 copii nscuti in 1944 si 1949. Si-a facut debutul in film in 1945, la virsta de 31 de ani si a jucat aproximativ o suta de roluri de film in urmatorii 20 de ani. Faima internationala a cunoscut-o dupa rolurile interpretate in 'Le gendarme de St. Tropez' - "Jandarmul din Saint Tropez" si in trilogia Fantomas. In anul 1968, Funes a fost votat actorul favorit in Franta. De asemenea a ramas foarte popular in Europa aniilor '70. A continuat, de asemenea, sa cinte la pian colaborind la compunerea muzicii unor filme. Supranumit "omul cu 40 de expresii faciale pe minut", Funes a interpretat peste 130 de roluri in filme si 100 de roluri in teatru.

Pam pam pa pam

2010-12-01T11:49:00.000-08:00

Vineri, 3.12, vom sarbatori aniversarea noastra, primul an de cinemateca, iar filmul a fost ales expres pentru a sarbatori acest eveniment. Sunteti curiosi de ce ne uitam la Being John Malkovich, realizat de Spike Jonze, de la ora 19 FIX?

Craig, un papusar, descopera o usa ciudata in biroul sau, care se dovedeste a fi un portal ce duce in mintea faimosului actor John Malkovich. Dupa ce intra in portal, el petrece 15 minute in mintea actorului, fara stresul cotidian.

La fel sunt si proiectiile din fiece vineri din Scart Loc Lejer. Sunt momentele in care uitati ce se intampla in spatele cortinei din Camera Artistilor din Scart, si savurati filmele.

La cat mai multe vineri cu filme unu' si unul!

Ultima zi de inscrieri

2010-11-26T08:16:00.001-08:00

Si uite asa s-a mai incheiat una dintre etapele proiectului. Astazi a fost ultima zi in care elevii de liceu se puteau inscrie pentru a candida pentru a-si reprezenta scoala in Consiliul Local al Tinerilor.
Ne bucura enorm faptul ca avem in unele licee si 11 candidati pe un loc si suntem extraordinar de curiosi sa vedem ce idei le vin candidatilor in legatura cu campania electorala care va incepe luni.
Le multumim totodata voluntarilor VotMania pentru efortul lor neincetat de a se implica, profesorilor si directorilor cooperativi, cat si celor care ne cam pun bete in roti.
Va vom tine la curent pe parcursul saptamanii viitoare in legatura cu "miscarile" din licee.

La cat mai multa creativitate, dragi candidati !

Pe langa VOTmania, avem si FILMmania

2010-11-23T05:04:00.000-08:00

Vineri, 26.11, ne uitam impreuna la Strigate si Soapte de celebrul Ingmar Bergman, de la ora 19 FIX in Scart Loc Lejer. Iar pentru cei care inca nu stiu unde se afla Scart'ul avem asa: Strada Zoe nr 1( cartier Balcescu).

Opera aceasta de maturitate, Strigate si Soapte, a celui mai cerebral regizor european, Ingmar Bergman, continua sondarea psihologica inceputa cu "Fragii salbatici", "Persona" sau "A saptea pecete".

Filmele, distinse cu numeroase premii, sunt marcate de temele omniprezente in creatia lui Bergman: retrospectiva si experienta onirica, autodezgustul si invidia fata de cei care cred in Dumnezeu.

Prin intermediul tehnicilor de filmare, a decorului si a culorilor simbolice, Bergman

dramatizeaza stari ale mintii. Una dintre tehnicile bergmaniene preferata de filmare

o reprezinta prim-planul, aceasta nuditate a fetei mai mare decat cea a trupului, o

inumanitate mai mare decat cea a animalelor. Aceasta tehnica de filmare aduce

chipului ceva fantomatic, suspenda individualitatea. Bergman a impins nihilismul fetei

la maximum, si anume relatia acesteia intru frica cu neantul sau absenta, frica fetei

confruntata cu nimicnicia ei.

Aproprierea, intimitatea, cunoasterea reala a celuilalt ramane imposibila.Singuratatea

constituie caracteristica existentiala definitorie a fiintei umane, o rana pentru care

nu exista har, pentru care nu exista leac, absolutizata dincolo de moarte.Aceasta tortura

continua, acest iad interior este intruchipat de Bergman in Strigate si Soapte prin

intermediul celor trei surori, eroinele principale.

1.Agnes este redata simbolic prin intermediul culorii alb, o culoare asociata cu fecioria,

cu spiritualitatea.Este corecta paralela surprinsa de unii critici pe care Bergman incearca

sa o faca intre Agnes si Isus.In cadrul scenei de inceput, ca intr-un alt Ghetsimani, toata

lumea doarme, doar ea vegheaza.Aceasta asociere e exemplificata in mod transparent prin scena

in care Anna tine in brate trupul intrat in putrefactie al lui Agnes, intr-o evocare a operei

lui Michelangelo: Pieta.Dintr-o astfel de perspectiva, suferinta cristica nu mai reprezinta

un atribut al divinitatii, ci un atribut profund uman.Agnes, expresie a dorintei de a fi

atins, de a comunica, de a te impartasi de celalalt, traieste un cosmar, o stare de vid

existential provocat de incapacitatea aproapelui de a o ajuta in mod real.

2.Maria este redata simbolic in rosu, culoarea sangelui, prin care sufletele mortilor,

precum in Odiseea, se mai agata de viata.Existenta lor ramane insa una fantomatica,

inconsistenta din punctul de vedere a ceea ce este cu adevarat real.Escapadele sexuale ale

Mariei reprezinta expresia incercarii de a atinge, prin care constientizeaza ca izbavirea

nu poate fi gasita intru atingere, din cauza falsitatii si egoismului oricarui contact uman.

Nemultumirea, nelinistea, dispretul, pofta, plictiseala, egoismul, indiferenta, sunt atribute

pe care Maria ajunge sa le capete in timp, atributele omului caruia ii scapa legatura reala

a celuilalt chiar si atunci cand il atinge, cand il pipaie pentru a se convinge ca e real,

ale omului ce nu simte nevoia de a fi mantuit, de a fi iertat.

3.Karin este redata simbolic prin culoarea neagra, expresie a mortii in viata, a intunecarii

interioare.Constientizand incapacitatea fiintei umane pentru o iubire reala, atitudinea ei

este una radicala, nu suporta sa fie privita, atinsa, manifestand o fobie fata de orice tip

de contact.Scena in care prefera mutilarea decat sa intretina un raport sexual cu sotul ei

e reprezentativa pentru aceasta agonie interioara.Karin e expresia fiintei reci, lucide,

constienta de amagirea existentei dialogale.

Scena ce transcede realul pentru a-l defini, cu suferinta lui Agnes absolutizata dincolo

de moarte, o Agnes ce traieste un cosmar, ce nu poate adormi definitiv, care nu ii poate

parasi pe cei dragi, merita o atentie speciala deoarece prin intermediul ei e definit

intr-o mare masura un alt personaj, sevitoarea, Anna.

Anna e intruchiparea credintei simple, a iubirii totale, o iubire sfanta, materna, dar

si erotica in acelasi timp. Ziua ei incepe cu o rugaciune pentru lucrurile

simple ale vietii, percepute ca un dar.Mancatul marului dupa rugaciune e mai presus de orice

gest ritualic, de orice tip de inchinare.Precum intr-un soi de euharistie se impartaseste

din rodul vietii ca din Dumnezeu.In cosmarul alegoric al lui Agnes, ce trebuie sa atinga

Viata, pe cei in viata, pentru a capata la randul ei energie vitala, doar Anna este cea

care alege sa ramana impreuna cu ea sacrificandu-se.Pierzandu-si fiica, Anna

transcede individualitatea si devine Mama. Maternitatea reprezinta una dintre categoriile

religioase ale vietii umane, al carei scop duhovnicesc il constituie transformarea fiintei

sterile, pregatirea ei pentru taina nasterii lui Hristos intru interior (Evdokimov).

Servitoarea e intruchiparea adevaratei religiozitati, opusa crestinismului oficial

reprezentat de pastor, un crestinism aflat in criza.

Rugaciunea pastorului pentru mort se transforma intr-o rugaciune pentru mortii in viata:

”roaga-te pentru noi cei ce am fost lasati in intuneric, in urma pe acest pamant mizerabil,

cu cerul deasupra noastra intunecat si gol”.Plangerile pastorului, precum ale unui Ieremia

modern, sunt plangerile unui crestinism ce traieste in umbra mortii lui Dumnezeu, un Dumnezeu

la care nostalgic se mai raporteaza, a carui inviere e inca asteptata, care sa ne ierte, sa

ne elibereze de anxietate si plictiseala, de indoieli si temeri, care sa aduca un sens in

vietile noastre.

Strigatele sunt cele ale disperarii, ale singuratatii sfasietoare, Soaptele sunt cele ale

alienarii, ale omului ce se complace intr-o schizofrenie nemarturisita, aparent normala.an

VOTmania revine!

2010-11-17T13:31:00.000-08:00

Adevar sau provocare?

Pentru ADEVAR ai ales sa vizitezi tot acest blog si sa afli totul despre Cine, Ce, Cum, Cand si Unde.

Dar cum te stim ceva mai CURAJOS si dornic de o experienta total noua cel mai probabil ai ales PROVOCARE.

Cand?

Se intampla chiar acum!

Unde?

In liceul tau!

Cine?

VotMania 2010!

Ce?

VotMania e un proiect prin care vor fi alesi noii membrii aiConsiliului Local al Tinerilor Timisoara.

Cum?

1. Informeaza-te cum poti contacta biroul electoral de la tine din liceu si completeaza o fisa de inscriere. (24 noiembrie - 26 noiembrie)

2. Si ca un veritabil candidat ce vei fi in perioada 29 noiembrie - 3 decembrie iti vei face o campanie electorala in toata regula: afise, stickere, flyere si toate cele. Fii inventiv si convinge-ti colegii ca tu esti cel care il va reprezenta cel mai bine!

3. Si cum toti viitorii politicieni (de calitate) tin o pledoarie mai devreme sau mai tarziu, va veni si randul tau in 6 decembrie vei sustine un discurs in fata colegilor tai. Astfel vei avea ocazia de a-i convinge DE CE TU? si ce vrei sa faci pentru scoala ta si colegii tai.

4. Taram tam tam si a ajuns si ziua alegerilor. In aceasta zi, dupa multa si multa munca se va vedea rezultatul. Astfe colegii tai, in calitate de cetateni activi si responsabili se vor prezenta la urnele de vot cu carnetul de elev si vor bifa numele candidatului ales.

In aceeasi zi vei primi si telefonul castigator care te va anunta ca TU esti noul consilier in cadrul CLTTM.

5. In 7 decembrie va fi si prima ta intalnire cu toti ceilalti membrii proaspat alesi :)

6. Si acum ajungem la partea si mai palpitanta. In 10 decembrie cu mic, cu mare, ne imbarcam si plecam departe de toti si toate: teste, teze, diriginti, prietene, iubiti si iubite si ramanem doar noi de noi, noi cu voi si voi cu noi :) Urmeaza 3 zile in care ne vom cunoaste mai bine, vom invata si ne vom distra.

[ To be continued ... ]

Esti curios? Aplica!

Te vrem voluntar/a pentru organizarea noului Consiliu Local al Tinerilor Timisoara

2010-11-09T07:23:00.000-08:00

Dragilor, va vrem ! Si va vrem rau de tot !

Nu va ganditi la prostii ca nu e cazul. Va vrem ca voluntari in organizarea noului Consiliu Local al Tinerilor din Timisoara alaturi de noi. Vrem sa aratam ca vocea noastra conteaza si ca noi, tinerii, putem face ceva pentru comunitatea in care traim.

Daca vreti sa faceti parte dintr-o echipa foarte tanara si va doriti sa participati la proiecte internationale pe teme precum drepturile omului, dialog intercultural sau democratie participativa trimite-ne un e-mail pe adresa myrela.lupu@gmail.com (persoana de contact : Mirela Lupu) impreuna cu CV-ul tau pana joi, 11 noiembrie 2010, la ora 16.
Responsabilitatile tale in proiect vor fi urmatoarele:

promovarea proiectului "VotMania 2010" in scoli
coordonarea procesului de selectie si votare a candidatilor din liceele pe care tu ti le alegi

Daca esti student aceasta activitate de voluntariat ti se va recunoaste ca practica !

Te asteptam alaturi de noi !

P.S. :Consiliul Local al Tinerilor (CLTTm) este o structura coordonata de Institutul Intercultural Timisoara si sprijinita de catre Primaria Municipiului Timisoara impreuna cu Inspectoratul Scolar Judetean Timis. CLTTm este formata din elevi de liceu alesi prin vot democratic de catre colegii lor, iar obiectivele acestei structuri sunt : reprezentarea tinerilor cu varste cuprinse intre 14 si 19 ani la nivelul comunitatii, fiind puntea de legatura intre acestia si autoritatile publice locale, si realizarea de proiecte pentru tineri in concordanta cu nevoile acestora.

Where the Wild Things Are

2010-10-26T07:18:00.000-07:00

Vineri, 29.10, 19 FIX, in Scart Loc Lejer, proiectam

Where the Wild Things Are.

În 1963, scriitorul american Maurice Sendak a lansat o carte ce avea să rămână pentru totdeauna în biblioteca obligatorie a oricărui copil, cu o poveste formată numai din 10 propoziții și ilustrații. După ce a fost adaptată în diferite medii și forme,Where the Wild Things Are a ajuns, aproape 50 de ani mai târziu, pe mâinele talentatului regizor Spike Jonze(2009).

Povestea îl are în centru pe Max, un puști retras, fără prea multă comunicare cu părinții săi, care, într-o bună zi, navighează spre un tărâm al imaginației unde trăiesc Lucrurile Sălbatice – un fel de monștri, combinație între oameni și animale. Inovator din fire, regizorul pasionat de skateboarding s-a hotărât să creeze o lume a imaginației onirică și, în același timp, care să pară reală. Cea mai mare provocare a fost, însă, realizarea Lucrurilor Sălbatice. Jonze a îmbinat mai multe tehnici, ajungând, în final, să filmeze actori în costumul monștrilor, urmând să genereze pe calculator fețele acestora.

Realizat de Karen O, solista grupului Yeah Yeah Yeahs, și un grup de copii, soundtrack-ul filmului este unul original. Fosta iubită a regizorului a reușit să cuprindă în scurtele bucăți muzicale inocența și imaginația lui Max, precum și personalitățile diferite ale monștrilor.

Incepeeeem!

2010-10-03T11:46:00.000-07:00

Vineri, 8 octombrie, ora 19 Fix, in Scart Loc Lejer, la prima proiectie dupa concediul binemeritat de noi toti!

Cu ce alt film puteam incepe noul sezon al Cinematecii noastre dragi din Scart Loc Lejer in afara de Cinema Paradiso?
Un film care vorbeste despre cinemaul din Italia postbelica, cladit din pasiune si prietenii.

am gasit o descriere pe care o impartasim si noi cu capodopera lui tornadore, si deci va vom detalia mai multe, de pe site-ul http://www.cineblog.info

Nuovo cinema Paradiso este construit cu rabdarea unui bildungsroman, este filmul unei vieti urmarite incepand cu anii plini de bucurie ai copilariei, trecand prin fiorii oferiti de prima si cea mai importanta dragoste si ajungand la maturizarea care care ascunde o lunga lista de regrete, toate fiind unite de pasiunea pentru film, cea care nu a murit niciodata.

Filmul incepe in prezent, cand Salvatore primeste un telefon de acasa si este anuntat ca un anume Alfredo a murit. Ii urmarim privirea atintita spre un loc imaginar, iar apoi Tornatore ne trimite printr-un flashback in Italia postbelica, plina de viata, reconstruita in cele mai mici detalii, atat de bine incat poti sa si simti praful din piata centrala si asa facem cunostinta cu Toto (Salvatore Cascio), un baiat de noua ani care se furiseaza in biserica pentru a urmari filmele pe care preotul le vizoneaza inainte de a ajunge in cinema, pentru a fi sigur ca nu contin nici macar un sarut, daramite vreo scena mai infierbantata de dragoste, iar daca se intampla ca vreuna sa isi faca aparitia, suna din clopotel, iar batranul proiectionist Alfredo (Philippe Noiret) taie cu parere de rau bucatile de pelicula, pe care le pastreaza pentru ca apoi sa le lipeasca la loc dupa proiectie. Intre Toto si Alfredo incepe o relatie bazata pe interes, copilul va avea acces la filme pe gratis, iar batranul nu va mai sta singur in cabina sa si va avea cui sa ii vorbeasca, dar pe masura ce timpul trece, iar pentru Toto devine tot mai clar ca tatal sau nu se va mai intoarce din Rusia, asa cum il amageste mama sa, Alfredo devine o figura parentala si intre cei doi se instaleaza o prietenie care cu greu ar putea fi rupta vreodata. Copilul invata de la experimentatul proiectionist cum sa foloseasca aparatul care creeaza magie pe pereti, iar dupa ce cinematograful Paradiso arde din temelii si Alfredo isi pierde vazul, Toto devine proiectionistul noului Cinema Paradiso. Tornatore creeza un fel de poveste de proportii epice, pentru ca timpul zboara si ne intalnim din nou cu Toto, de data aceasta adolescent si indragostit nebuneste de Elena (Agnese Tato), cea mai frumoasa fata din oras, o dragoste care pana la urma va avea un final amar si care il va urmari pe Salvatore pana in zilele noastre, cand se va intoarce in locurile natale pentru inmormantarea lui Alfredo si va gasi un spatiu cu totul schimbat, unde nimic nu mai este ce a fost.

Iti spun sincer ca daca apuci sa vezi Nuovo cinema Paradiso, nu ai cum sa nu simti o mica emotie, mai ales dupa incheierea superba pe care Giuseppe Tornatore o face, un final care de sine statator, dezlipit de filmul ca intreg, este oricum exceptional prin executie si mesaj. Daca aceasta pelicula ar fi fost un roman, ar fi apartinut cu siguranta romantismului, pentru ca personajele lui Tornatore au acelasi destin ca si cele din romanele secolului XIX, iar povestea si nostalgia pe care ti-o imprima creeaza o experienta cinematografica de neuitat, care le-a servit drept inspiratie multor altor cineasti mai tarziu, inclusiv lui Nae Caranfil si al sau Restul e tacere. De la Amelie incoace nu am mai fost rascolit sentimantal de un film intr-o asemenea maniera, drept pentru care nu avea cum sa nu isi gaseasca locul in topul meu personal.Melodrama si comedia se imbina asa cum numai regizorii italieni stiu sa o faca, muzica inconfundabila a lui Ennio Morricone se va instala in inimile voastre, veti ramane in minte cu multe scene pe care le veti putea povesti mai tarziu si sunt sigur ca va veti indragosti inca o data de aceasta arta a “umbrelor pe pereti”, trebuie doar sa vezi Nuovo cinema Paradiso.

Pauza publicitara

2010-07-12T00:47:00.000-07:00

Am luat o pauza, dragilor. Una cat vacanta de lunga. Pentru ca fiecare dintre noi a avut BAC-ul, iar acum inscrierea la faculta vine peste noi, timpul nu ne mai permite sa ne dedicam Cinematecii si celorlalte proiecte.
Vom reveni prin septembrie cu vesti noi, speram si cu un nou concept al Cinematecii. Pana atunci va asteptam pe voi, daca aveti chef si timp, sa ne spuneti ce ati dori sa vedeti proiectat si ce a fost bine si mai putin bine, de-a lungul celor cateva luni de cinemateca.

Sa aveti o vara cat mai lejera !

Good Bye, Lenin!

2010-06-11T01:34:00.000-07:00

Vineri, 11 iunie, la ora 19 30, in Scart Loc Lejer ne uitam la filmul Goodbye Lennin(2003), regizat de Wolfgang Becker.

Good Bye, Lenin!, o producţie Germania, 2003, premiile Academiei Europene de Film, pentru Cel mai bun film, Cel mai bun actor (Daniel Bruhl) şi Cel mai bun scenariu (Bernd Lichtenberg), este un film despre pierderea raportului dintre real şi imaginar şi eşuarea în iluzie, ca mod de existenţă, ca a doua natură. Pentru tratarea temei propuse, printr-un joc dezinvolt, în registrul comic şi dramatic, cu rezonanţe tragice, autorul foloseşte istoria, ca pretext. Suntem introduşi în ambianţa şi atmosfera tensionate ale Berlinului aflat în componenţa Republicii Democrate Germane, un stat artificial, utopic, devenit antiutopic, după încetarea războiului rece, din 1985, într-un proces ireversibil de destrămare a lagărului socialist, cu câteva zile înaintea demolării Zidului Berlinului, în octombrie 1989. Christina (Katrin Sass), învăţătoare sau profesoară, dar şi constantă şi entuziastă militantă pentru progresul social al compatrioţilor, animată şi de un ideal internaţionalist, cu doi copii, Alex (Daniel Bruhl) şi Ariana (Maria Simon), al cărei soţ, intelectual, medic, a rămas în Republica Federală Germania în urma unei deplasări, unde şi-a întemeiat o nouă familie, are o puternică înclinare spre iluzionare, spre mistificare, spre idilism, spre un romantism, de acum anacronic, pe fundalul unor trăsături specifice şi definitorii ale genotipului căruia îi aparţine, cel nordic, germanic, şi anume gustul pentru fantastic şi oniric, pentru demoniac şi vizionarism subiectiv. Împrejurările istorice anormale şi o evidentă fragilitate caracterologică şi temperamentală, o disponibilitate disproporţionată spre emotivitate, i-au stimulat aceste trăsături, imprimându-i o tensiune particulară, sub forma construirii unei suprarealităţi comode şi stabile, devenită a doua natură, mod de existenţă. Această suprarealitate era însă realitatea sistemului social-politic din care făcea parte, a statului al cărui cetăţean era, R.D.G. Coincidenţa între lumea imaginată de Christina, sistem şi stat, pe care le sprijinea şi le apăra şi de care era sprijinită şi apărată, precum şi acordul perfect dintre cei doi parteneri au generat un sentiment reciproc de cointeresare şi securitate. Individul se confunda cu sistemul, cu statul, după cum sistemul şi statul se confundau cu individul, creând impresia unei perfecte armonii (în fond, individul era manipulat cu abilitate, fiind permanent menţinut într-o stare de beţie, de beatitudine, acceptând cu ipocrizie acest târg sau simţind că el vine în întâmpinarea unor suficienţe ori frustrări). Apetitul Christinei pentru iluzionare ne relevă şi alte trăsături: lipsa de voinţă, laşitatea, teama de schimbare. Sistemul social-politic sau statul au procedat la fel, ascunzând supuşilor contradicţiile de care erau măcinate, în planurile intern şi extern. În fond, aceasta era şi natura sistemului, a statului, cu toţii uniţi prin complicitate în iluzionare. Chiar dacă raportăm cazul R.D.G.-ului (sau al celorlalte ţări aflate sub ocupaţia fostei U.R.S.S.), la condiţiile nefavorabile ale acelui moment istoric, nu se poate pune în discuţie prezumţia de nevinovăţie. Însă dacă sistemul, la nivel macrosocial, în noi condiţii istorice, favorabile, a putut să rezolve aceste contradicţii, demolarea Zidului Berlinului fiind simbol şi argument în sensul acesta, el nu a putut să le rezolve, în egală măsură, şi la nivel microsocial. Bineînţeles, structura defectuoasă a Christinei a avut un rol hotărâtor în desenarea traiectului ei existenţial. Existenţa ei, de acum în dezacord cu mersul firesc al istoriei, a devenit anacronică, sinucigaşă. Cele două atacuri de cord, îndelungata stare de comă, persistenţa în suprarealitatea unei societăţi utopice, artificiale, cu sprijinul propriilor copii (care nu pot fi, nici ei, absolviţi), i-au grăbit moartea, nu ca o salvare, ci ca o pedeapsă, ca un verdict meritat şi justificat, atât moral, cât şi juridic. Una dintre primele fotograme ale filmului, unde întreaga familie petrece un sfârşit de săptămână, undeva la ţară, într-o ambianţă şi atmosferă idilice, tradiţionala casă din pădure unde copiii o duc, tot la un sfârşit de săptămână, pe mama lor, legată la ochi, pentru a mări surpriza unei privelişti trucate, ca şi camera din propria casă, în care Christina este izolată, după aducerea de la spital, simbolizează însuşi statul ideal, utopic, artificial, o mistificare, R.D.G.-ul. Înainte de toate, propriul ei călău, Christina este şi o victimă a celorlalţi, a unui sistem aparent uman, dar inuman printr-o nesăbuită şi imposibilă aspiraţie la egalizarea şi egalitatea tuturora. Realizat cu detaşare, ceea ce justifică şi explică viziunea demitizantă, desacralizantă, invenţia comică şi tonul ironic, uneori ridiculizant (excesul de americanizare), alteori persiflant (statuia lui Lenin, cărată de o imensă macara, pe deasupra Berlinului de Est, cu mâna întinsă, într-o patetică pornire de vizionarism sau parcă cerşind), filmul lui Wolfgang Becker transmite o tonică încredere în valorile create de om, un optimism reconfortant în puterea şi voinţa celor care vin, ale tinerilor, de a crea o lume mai bună şi mai dreaptă. Şi această încredere este lipsită de orice intenţie moralizatoare, ea fiind doar expresia firescului şi necesarului într-un proces continuu al devenirii.

Imperios necesar de vazut!

2010-06-02T12:55:00.000-07:00

Vineri, 4 iunie, ora 19 Fix, in Scart Loc Lejer, ruleaza capodopera suedeza Det Sjunde Inseglet( The seventh seal), regizata in 1957 de catre Ingmar Bergman.

Ernst Ingmar Bergman (născut în 14 iulie 1918, Uppsala, Suedia - 30 iulie 2007, Fårö, Suedia) a fost un regizor suedez de teatru şi unul dintre cei mai influenţi regizori de film ai celei de-a doua jumătăţi a secolului 20.

Bergman s-a născut în Uppsala, Suedia, în familia unui pastor lutheran de descendenţă daneză, Erik Bergman, care a devenit ulterior capelanul regelui Suediei. Ingmar Bergman a crescut fiind înconjurat de omniprezenţa a diferite imagini şi discuţii pe teme religioase. A fost crecut foarte strict, fiind adesea pedepsit prin încuierea sa în dulapuri complet lipsite de lumină pentru diverse "infracţiuni". Probabil ca acesta este motivul subiectelor abordartate in filmele lui. Filmele sale tratează întrebări fundamentale existenţiale de moralitate, singurătate şi credinţă; tinzând în acelaşi timp spre simplitatea şi claritatea directă a vieţii, opusă stilizării, metaforizării şi alambicării altor realizatori de film. Ca un contraexemplu, Persona, unul dintre cele mai faimoase filme ale lui Bergman, este neobişnuit de sofisticat şi complex pentru întreaga operă filmică a regizorului suedez, având conotaţii multiple, între care cele existenţialiste şi de avant-garde sunt predominante.

Pentru întreaga sa operă Bergman a fost distins cu un premiu special al Festivalului de la Veneţia în 1983, cu Premiul European de Film Felix (1988), o menţiune specială cu ocazia celei de-a 50-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes, cu titlul de Doctor honoris causa al Universităţii din Stockholm şi cu Legiunea de onoare a Franţei.

The seventh seal.

Pe la mijlocul secolului al XIV-lea, Antonius Block(Max von Sydow) si al sau scutier se intorc in Suedia, dupa zece ani de cruciada sangeroasa, initiata de un sarlatan ce se imbogatea prin jefuirea cadavrelor.

Doamna cu Coasa pare a fi omniprezenta intr-un tablou mai mult decat dezolant al nemiloasei ciume negre. Dar ce sa vezi, Moartea i se arata in persoana lui Antonius Block spunandu-i ca i-a venit timpul, nefiind tocmai o doamna cu coasa, ci un domn cu fata alba si imbracat in vesminte negre.

Moartea il intreaba: "Esti pregatit?""Corpul meu da, insa eu nu!"Moartea se apropie. "Stai putin!"ii striga Antonius Black. "Toti spuneti asta, dar eu nu cunosc indurarea!"
Antonius Block ii propune Mortii o partida de sah, miza nefiind doar viata cruciatului, ci si sentimentele acestuia fata de Dumnezeu, religie si umanitate. Existenta lui macinata de intrebari si neincredere este intersectata, in constrast, de familia unui saltimbanc vesel cu a lui nevasta de o frumusete nemaivazuta, precum si copilasul lor, curat si nepotrivit in acest peisaj dezolant.

Este o antiteza intre Antonius Block (cruciatul ros de intrebari referitoare la Dumnezeu) si mascariciul ce poate fi o incercare de salvare prin distractia pura si nealterata de la acest peisaj cuprins de Moarte. Spectacolul sau inocent este intrerupt de multimea de penitenti biciuiti, intr-un spectacol oribil, grotesc.

Iñárritu e la rand

2010-05-26T12:52:00.000-07:00

Vineri, 28 mai, ora 19 Fix, va invitam la filmul Amores Peros, realizat de Alejandro González Iñárritu.

Amores Perros este unul dintre ele mai bune filme ale regizorului Alejandro Gonzales Inarritu, cunoscut si pentru Babel si 21 Grams. Filmul reprezinta o antologie constituita din 3 povesti diferite care sunt legate intre ele de catre un accident de masina din Mexic. Fiecare dintre aceste 3 povesti prezinta si o reflectare asupra cruzimii oamenilor fata de animale, dar si fata unii de ceilalti, onturandu-se astfel vietile lor mizerabile si triste. Filmul a fost nominalizat in anul 2000 la premiile Oscar pentru cel mai bun film strain si a castigat de asemenea numeroase premii. De asemenea a facut parte si din selectia oficiala a festivalului dela Cannes. Filmul a fost raspandit in intreaga lume sub titlul original in spaniola, desi uneori a fost tradus ca Love’s a Bitch, Inarritu a spus ca aceasta traducere este una nesatisfacatoare.

Titlul filmului ar putea fi tradus in mai multe feluri. Eu am de gand sa vi le spun pe cele care mi s-au parut mie cele mai sugestive. Din cunostiintele mele in ceea ce priveste limba spaniola stiu ca “amor” inseamna dragoste si “perro” inseamna caine. Pe posterul filmului apare intrebarea “Ce este dragostea?”, iar apoi urmeaza titlul. Asadar titlul ar putea fi tradus si ca Iubiri Mizerabile, astfel raportandu-se la cele 3 povesti de dragoste conturate in film. De asemenea cele 3 personaje importante ale filmului isi iubesc enorm cainii si au o relatie foarte profunda si puternic emotionala cu acestia. In acest sens filmul s-ar putea traduce ca si “amor es peros” adica dragostea inseamna caini.

Amores Perros contureaza asadar 3 povesti, care aduc in prim plan cate un personaj diferit. Astfel il avem pe Octavio (Gael Garcia Bernal), un tanar indragostit de sotia fratelui sau. Dupa numeroase incercari de a o convinge pe aceasta sa fuga impreuna cu el in lume, el isi duce cainele la luptele de caini pentru a castiga bani si astfel pentru a putea sa ii atraga atentia acesteia. A doua poveste este cea a Valeriei (Goya Toledo), o femeie celebra pentru frumusetea sa, care in urma unui accident de masina este ranita foarte grav. Filmul ne arata etapele prin care trece aceasta si relatia cu iubitul sau Daniel (Alvaro Guerrero). Daniel isi paraseste sotia si cele doua fete in favoarea Valeriei, iar in urma accidentului aceasta alegere i se pare din ce in ce mai gresita. Ultima poveste este cea a lui Chivo (Emilio Echevarria), un fost profesor care s-a implicat in niste miscari revolutionare, in urma carora a stat 20 de ani in inchisoare. In prezent el traieste pe strazi impreuna cu cei 5 caini ai sai, asupra carora isi manifesta toata afectiunea si dragostea.

Filmul este destul de complex si dureaza 2 ore jumatate. Se prezinta o realitate cruda, in care oamenii profita de pe urma propriilor animale sau o realitate in care oamenii isi exclud semenii si se refugiaza intr-o lume solitara. Amores Perros este un film care lasa de gandit si care ne demonstreaza ca alegerile pe care le facem, nu sunt intotdeauna cele corecte. Astfel am putea ajunge sa realizam ca lucrurile asupra carora ne-am concentrat toata atentia pot fi doar o iluzie, o iluzie care se soldeaza cu pierderi.

Duck Soup, 1933

2010-05-12T14:44:00.000-07:00

Vinerea acesta, 14 mai, ora 19 FIX, tot in Scart Loc Lejer, ne uitam la filmul Duck Soup, regizat in 1933 de Leo McCarey.

Aceasta comedie nebuneasca reprezinta punctul de glorie al echipei comice a fratilor Marx, un fenomen newyorkez care si-a perfectionat talentele actoricesti in vodeviluri si a plecat sa cucereasca Broadwayul cu o serie de comedii, printre care Nuci de cocos si Biscuiti pentru animale. Interpreti extraordinari, lansarea lor a survenit intr-un moment in mai multe sensuri propice: tehnologia sonorului asalta productia de filme, in timp ce ei deveneau tot mai cunoscuti pe scenele newyorkeze. Printre cele cinci filme realizate de fratii Marx in studiourile Paramount din New York, Supa de rata este ultimul in care sunt prezenti toti – Groucho, Harpo, Chico si Zeppo (Zeppo, mezinul si interpretul rolului de om cinstit, avea sa ii paraseasca pentru o cariera de agent si inventator). Filmul este plin de gaguri vizuale si verbale, majoritatea la fel de proaspete si ilare pana azi. Asemanator multor filme clasice, Supa de rata a fost un esec din punct de vedere al incasarilor, Paramount a renuntat la contractul cu fratii Marx la scurt timp dupa aceea, determinandu-i sa se indrepte spre Hollywood si MGM, unde au fost realizate O noapte la opera si Fratii Marx la curse.

Desi are o durata de doar 70 de minute, Supa de rata inglobeaza o serie aparent nesfarsita de trucuri capabile sa starneasca rasul, de la sagetile indreptate spre Paul Revere si remarcile sarcastice la adresa musicalurilor din acea vreme pana la folosirea neasteptata a unor scheciuri fizice surprinzator de inventive precum “numarul cu trei palarii”, perfectionat de-a lungul anilor pe scenele de teatru, si a faimoasei secvente in oglinda. Aceasta din urma – imitata pana astazi – il prezinta pe Groucho imbracat in camasa de noapte, cu fes de noapte, mustata si tigara, intalnindu-se cu “el insusi” (imaginea identica Harpo) in pragul unei usi. Intriga il are ca erou pe Groucho in rolul de dictator al statului Freedonia. Pe nume Rufus T. Firefly, este sustinut de instarita doamna Teasdale, interpretata cu demnitate inefabila si gratie de Margaret Dumont, o prezenta care se constitue din nou ca o contrapondere si ca subiectul celor mai memorabile momente ale lui Groucho. Daca gagurile fizice si dialogul inimitabil al lui Groucho ii apartineau acestuia in totalitate, scenariile au fost realizate cu contributia meritorie a mai multor autori comici, printre care si S.J. Perelman. Dincolo de excelenta comedie fizica, fratii Marx au avut norocul sa beneficieze si de un dialog spiritual si simt al observatiei, un alt motiv pentru care Supa de rata a reusit sa supravietuiasca in timp ce alte productii, ca de exemplu cele ale fratilor Ritz, au ramas in penumbra.

Ambasadorul Sylvaniei, Trintino (Louis Calhern) doreste sa ii angajeze pe Harpo si Chico ca agenti secreti. Aceasta tema nu foarte consistenta are destula forta pentru a sustine cateva dintre cele mai reusite secvente comice filmate vreodata si destula incisivitate, pentru a putea fi considerata o satira suprarealista. In Italia, Benito Mussolini a interzis filmul interpretand partitura lui Groucho ca pe un atac personal; nimic nu ar fi produs o satisfactie mai mare fratilor Marx. De asemenea, inainte de lansarea filmului, un orasel din statul New York numit Fredonia a protestat impotriva utilizarii numelui, precum si a literei “e” suplimentate: raspunsul venit dinspre tabara fratilor Marx este previzibil: “schimbati numele orasului, aduce daune filmului nostru”.

A venit si randul lui.

2010-05-04T17:08:00.000-07:00

Polanski este unul dintre regizorii care nu au apucat sa se bucure de "degustarea" voastra in Cinemateca.

Asa ca, vinerea aceasta, 7 mai, la ora 19.30, proiectam filmul Rosemary's Baby, tot in Scart Loc Lejer.

Probabil cel mai bun film horror realizat vreodată, aceasta genială adaptare a romanului lui Ira Levin este povestea unui cuplu de tineri îndrăgostiţi din New York City, care aşteaptă primul lor copil. Ca mai toate femeile care urmează să devină mame pentru prima dată, Rosemary (Mia Farrow) trăieşte sentimente de confuzie şi teama. Soţul ei (John Cassavetes), un actor ambiţios, dar lipsit de succes, face un pact cu diavolul, care îi promite că va avea o ascensiune fulminantă în carieră.

Filmul “Rosemary’s Baby”(1968), cu Mia Farrow şi regizat de Roman Polanski, este adesea considerat unul dintre cele mai blestemate filme din istorie, după ce o serie de evenimente şi morţi bizare au afectat actorii.

Compozitorul coloanei sonore a filmului a murit în urma apariţiei unui cheag de sânge pe creier, la un an după lansarea filmului. La fel se întâmplă şi cu unul dintre personajele din film. Producătorul William Castle a suferit de insuficienţă renală şi spunea deseori că filmul este blestemat. Soţia însărcinată a lui Polanski şi alţi patru oameni au fost omorâţi de ucigaşul în serie Charles Manson, în timp ce regizorul era plecat în străinătate. Problemele au continuat! Polanski a fost acuzat de viol iar procesul său nu a fost rezolvat nici până acum, zeci de ani mai târziu.

Y tu mamá también

2010-04-27T14:27:00.000-07:00

Vineri, ultima zi din aprilie, in Scart Loc Lejer, proiectam Y tu mamá también, l
a ora 19 FIX.
Y tu mamá también (tradus în româneşte “Şi mama ta la fel!” sau “And your mother too” în engleză), este un film mexican, lansat în 2001, în regia lui Alfonso Cuarón. Julio şi Tenoch sunt doi adolescenţi “cu hormonii la cap”, ghidaţi de pasiunea lor comună: consumul de substanţe. Filmul prezinta Mexicul modern, cu toate frumusetile si povestile sale prin intermediul unei calatorii in care doi adolescenti realizeaza noi descoperiri erotice alaturi de experimentata Luisa. Într-o vară, băieţii învaţă mai multe despre viaţă decât şi-ar fi imaginat, în momentul în care se hotărăsc să plece într-o drumeţie cu seducătoarea Luisa – soţia vărului lui Tenoch, o tânără de 28 de ani, nefericită şi cu viaţa sentimentală la pământ – şi îi propun să viziteze împreună cu ei o plajă secretă, de o frumuseţe nemaiîntâlnită, dar fictiva. În timpul călătoriei, Luisa îşi atrage tinerii însoţitori într-o relaţie năucitoare pentru aceştia.

Scenariul contureaza foarte bine cele trei personaje protagoniste, in special pe cel al lui Maribel Verdu, al carei personaj ascunde un secret pe care il veti afla de abia la finalul filmului si care va va schimba total parerea despre aceasta femeie care le ofera celor doi baieti initierea in tainele dragostei.

Filmul s-a bucurat de succes instantaneu in randul criticii, in primul rand datorita subiectului ales si a manierei de prezentare, Cuaron neavand nicio retinere in a prezenta scene de sex explicite, nuditate frontala totala, in timp ce dialogul este foarte natural si implicit foarte vulgar.

Filmul a fost nominalizat la Oscar pentru “Cel mai bun scenariu original”, la Globul de Aur pentru “Cel mai bun film străin” şi la Grammy pentru “Cea mai bună coloană sonoră”. A fost distins cu premiile pentru “Cel mai bun scenariu” şi “Cea mai bună interpretare masculină: Gael García Bernal şi Diego Luna” la Festivalul Internaţional al Filmului de la Veneţia din 2001 şi Premiul Criticii Americane în 2003, pentru “Cel mai bun film străin”.

Breaking the waves

2010-04-20T14:28:00.000-07:00

Vineri, 23 aprilie, incepand cu ora 19.30, pe strada Zoe nr1, in Scart Loc Lejer, proiectam unul din cele mai bune filme ale anilor ’90. Este vorba de Breaking The Waves, scris şi regizat de Lars von Trier, danezul care avea să şocheze câţiva ani mai târziu cu Dancer in the Dark şi Dogville.

Toata actiunea filmului se petrece într-o comunitate religioasa din nordul Scotiei, unde o femeie naiva pe nume Bess McNeil (Emily Watson) il intilneste pe danezul Jan (Stellan Skarsgaard), muncitor in
industria petroliera. Intre cei doi se naste imediat o poveste de dragoste care se transforma in scurt timp intr-o relatie atipica. Plecat la munca, Jan sufera un accident la gat, accident in urma caruia nu mai poate avea o viata sexuala normala. Mai multe, vineri la proiectia propriu-zisa.

Debut absolut pentru Emily Watson, care pentru acest rol a primit o nominalizare la Oscar. Film distins cu marele premiu la Cannes în 1996 şi socotit cea mai bună producţie europeană a anului respectiv.

Pentru ca proiectam in vest un film din vest

2010-04-14T10:22:00.000-07:00

Va asteptam vineri, 16 aprilie, ora 19, la o comedie din anii 70, in Scart Loc Lejer, salita din vestul barului.

Poate cea mai reusita si cunoscuta parodie a genului western, Blazing Saddles, comedia lui Mel Brooks, este directia pe care regizorii de astazi ar trebui sa o urmeze atunci cand isi doresc sa parodieze genuri, filme si situatii cliseice. Mel Brooks are un fel anume de a aborda fiecare situatie. Mereu cu replici in care dublul sens face umorul, cu actori capabili sa fie amuzanti chiar si in pauzele de liniste totala, prin inserturi de elemente de suprarealism sau inspirate de teatrul absurd al lui Ionesco, pe care il numeste mentorul sau. Blazing Saddles este un tip de comedie care astazi nu se mai face. E drept, inca mai gasim parodii an de an, dar publicul pentru care aceste filme sunt realizate nu mai este cel tintit de Mel Brooks in urma cu treizeci si ceva de ani.

In perioada in care Abraham Lincoln se gandea deja serios la abolirea sclaviei, intr-un colt al Americii negrii suportau in continuare umilinte din partea stapanilor albi. Hedley Lamarr (Harvey Korman), un mare industrias, isi doreste sa puna mana pe un intreg oras din apropiere, un loc pe unde calea ferata pe care o construieste va trece. Planuind sa vanda apoi terenul la un pret mult mai bun si sa castige o avere, el trebuie sa faca astfel incat populatia sa plece, asa ca isi trimite acolitii pentru a-i teroriza, dar nimic nu merge. Miscarea de geniu pe care o planuieste este aceea de a numi un serif de culoare, astfel incat acesta sa fie sfasiat de oameni si sa starneasca o revolta de care el sa poate profita. El il trimite pe unul dintre sclavii sai, Bart (Cleavon Little), care nu este intampinat cu urale de oraseni. Imprietenindu-se cu fostul mare pistolar Jim (Gene Wilder), el isi demonstreaza curajul si castiga increderea oamenilor, dar situatia nu este nici pe departe de a fi rezolvata, caci Lamarr creeaza o armata formata din cele mai mari scursuri ale Vestului salbatic, iar orasul este amenintat.

In Blazing Saddles, Mel Brooks parodiaza totul, incepand de la westernuri si terminand cu industria cinematografica in sine. Absurdul situatiilor este dus la extrem atunci cand o infruntare intre serif si adversarii sai continua in afara platorului in care se filmeaza Blazing Saddles, ajunge in studioul unde un regizor coregraf pregateste un musical grandios, apoi se ajunge in sala de mese a casei de productie, dupa care pe strazile orasului, pana in cinematograful unde ruleaza Blazing Saddles. Mel Brooks lucreaza cu un nucleu constant de actori. Il remarcam pe Gene Wilder, care a fost prezent si in The Producers, Madeline Kahn, nominalizata la Oscar pentru rolul secundar al artistei de cabaret Lili Von Shtupp, si Harvey Korman, pe care il vom vedea si in minunata parodie a filmelor lui Hitchcock, High Anxiety. Scenariul, muzica si actorii bine alesi de Mel Brooks conduc la un rezultat care merita vazut de toti cei care duc dorul unei comedii de calitate.

Iar noi furam vizionatori de filme bune

2010-04-05T12:49:00.000-07:00

Hotul de biciclete 1948 (Ladri di biciclette) este un film italian neorealist regizat de Vittorio de Sica. Bazat pe nuvela cu acelasi nume al lui Luigi Bartolini, filmul prezinta povestea unui om care abia isi duce traiul si care isi cauta bicicleta furata vineri, 9 aprilie, ora 19.30, in Scart Loc Lejer*.

mai multe detalii, daca dai un click pe titlul mesajului.

*Scart loc lejer se afla pe strada Zoe nr. 1. Cel mai usor se ajunge acolo cu tramvaiele 6, 7 sau 8.
**intrare foarte lejera.

Chiar Kubrick!

2010-03-31T07:57:00.000-07:00

Vineri, doi aprilie, proiectam Portocala mecanica si nu glumim, chiar daca vine intai aprilie! ca deobicei in Scart* Loc Lejer, de la ora 19 Fix!

Portocala Mecanica este o adaptare a romanului cu acelasi nume al lui Anthony Burgess (1962) realizata in 1971 de catre Stanley Kubrick. Actiunea se petrece in Marea Britanie, in 1995, unde Alex DeLarge (Malcom McDowell) este un delicvent de 16 ani carismatic si psihopat, care nu putea rezista fetelor dragute, violentei sau muzicii lui Beethoven. El este capul unei gasti de criminali. El descopera in curand ca amicii lui nu il mai vor ca lider, complotand impotriva lui. In cele din urma el ajunge la inchisoare. Acolo el semneaza ca voluntar al unor experimente lansate de catre guvern, in scopul de a reduce violenta in societate. Este torturat cu filme cu violenta excesiva, precum si cu muzica clasica. Dupa ce tratamentul s-a incheiat, Alex a fost trimis acasa, insa familia sa l-a "inlocuit" cu un chirias. Umbland prin Londra, el ajunge la casa unui scriitor a carui sotie fusese batuta, violata si omorata de catre Alex si prietenii sai. Mr Alexander il primeste pe Alex la el, folosindu-l impotriva guvernului, deoarece a auzit de cazul sau din ziare. Acesta isi da seama cine e Alex de fapt cand il aude cantand sub dus " Singing in the Rain " , melodie pe care o canta in noaptea in care i-a violat sotia. Mr Alexander incearca sa il drogheze pe Alex si sa il tortureze fortandu-l sa asculte Simfonia a Noua a lui Beethoven, inchizandu-l intr-o camera cu muzica la maxim. Baiatul incearca sa se sinucida, aruncandu-se de la geam, insa supravietuieste. Pe timpul recuperarii, este vizitat de Ministrul de Interne care a aranjat de la inceput tratamentul si ii pune lui Alex Simfonia A Noua, nestarnind nici un fel de reactie fizica de data aceasta. Cei doi fac o intelegere, lui Alex i se propune sa ii ajute la o campanie de publicitate in care el va demonstra tuturor ca tratamentul a functionat.
Acest film a fost interzis in Anglia timp de 30 de ani datorita continutului. Extrem de violent, insa si comic in anumite situatii, filmul este original, filmat excelent. Malcom McDowell este un actor nascut special pentru rolul lui Alex DeLarge.
Stanley Kubrick este producatorul si regizorul filmului, iar muzica clasica, este excelent aleasa de catre Wendy Carlos.
Ideea filmului pleaca de la " BUNATATE " . Dupa tratament, Alex devine un om BUN al societatii, insa nu dupa vointa sa, ci obligat de guvern, si nu vine din interior, asa cum este natural.

"Portocala mecanică trebuia să fie un fel de manifest şi chiar o predică asupra importanţei posibilităţii opţiunii. Eroul meu, sau antieroul, Alex, este foarte rău... dar răutatea sa nu este produsul unei condiţionări sociale sau genetice, ci propria sa problemă, în care s-a angajat cu toată luciditatea." - Anthony Burgess - 1972

mai multe detalii daca dai un simplu click pe titlu.

*Scart loc lejer se afla pe strada Zoe nr. 1. Cel mai usor se ajunge acolo cu tramvaiele 6, 7 sau 8.
**intrare foarte lejera.

The Party (1968)

2010-03-25T13:40:00.000-07:00

Vinerea asta, 26 martie 2010, de la ora 19 fix va asteptam in *Scart loc lejer la proiectia fimului " The Party" in regia lui Blake Edwards. Filmul din 1968 il are in prim plan ca actor pe Peter Sellers.

Alte detalii aici.

*Scart loc lejer se afla pe strada Zoe nr. 1. Cel mai usor se ajunge acolo cu tramvaiele 6, 7 sau 8.
**intrare foarte lejera.

Fellini la Cinemateca

2010-03-16T02:49:00.000-07:00

Vineri, 19 martie, ora 19 FIX, in Scart Loc Lejer*, va avea loc proiectia lungmetrajului 8 1/2, in regia lui Federico Fellini.

Un film cu Guido Anselmi( Marcello Mastroianni ), protagonistul principal al filmului, un renumit regizor de succes, care doreste sa inceapa un alt film. In loc sa aiba o viziune asupra noului film, in fata ochilor i se impleteste filmul vietii, nereusind sa se concentreze cat ar trebui profesional.

Copilaria, visele lui, femeile pe care le'a iubit, apar neregulat pe tot parcursul filmului, Fellini reusind astfel sa nu contureze o linie clara intre real si imaginar.

* strada Zoe nr. 1, langa Institutul de sudura de pe Bulevardul Mihai Viteazu.

**intrare lejera

"Calauza" la Cinemateca

2010-03-11T02:32:00.000-08:00

Dupa cum te'am obisnuit, in fiece vineri, de la ora 19 fix, in Scart*, avem proiectii de filme bune, dar neapreciate, sau nu pe cat ar trebui.

Vineri, 12 martie, proiectam Calăuza, un film rusesc, realizat in timpul Uniunii Sovietice(1979) de catre Andrei Tarkovski. Lungmetrajul este considerat unul dintre filmele care reusesc sa atinga latura stiintifico-fantastica, fara a fi folosite efecte speciale (decor, garderoba, efecte computerizate), ci doar un subiect sensibil, accentuat de regizor, si anume timpul.

Într-un viitor nedefinit, datorită zvonului că în perimetru ar exista un presupus loc al împlinirii dorinţelor, poliţia interzice accesul. Se formează o nouă meserie, ilegală şi plină de riscuri: aceea de călăuză ( rusa stalker) în spaţiul Zonei. Datorită pericolului închisorii şi al multiplelor riscuri implicate, meseria este îmbrăţişată de proscrişii societăţii. Protagonistul filmului este un astfel de ins. În decursul unei zile, el îi va călăuzi pe Scriitor şi pe Fizician printre variatele puncte primejdioase ale rezervaţiei, ambii mânaţi de ambiţia de a obţine genialitatea. Jocul orgoliilor, dar şi al căinţei va face, însă, ca exact când vor ajunge în dreptul fântânii dorinţelor, drumeţii să nu mai fie în stare sa-şi rostească cererea, conştientizând că nu mai au puterea de a dori cu adevărat. Cei trei se întorc în oraş. Călăuza, aşteptat de soţie şi de fiica bolnavă, dezamăgit de obtuzitatea şi de egoismul semenilor săi, hotărăşte să se mute cu soţia şi cu fetiţa în perimetrul interzis.

Mai multe detalii vei afla dand un simplu click pe titlul postului.

* strada Zoe nr. 1, langa Institutul de sudura de pe Bulevardul Mihai Viteazu.

**intrare lejera

Rear Window, in regia lui Alfred Hitchcock

2010-03-09T12:16:00.000-08:00

Vineri, 5 martie, ora 19 Fix, in Scart*, Cinemateca aduce in atentia ta un nume consacrat al filmului, si anume Alfred Hitchcock. Rear Window este o capodopera din 1954, scrisa de John Michael Hayes, bazata pe povestirea din 1942 al lui Cornell Woolrich "It Had to Be Murder"( Trebuia sa fie crima). Protagonistii filmului sunt James Stewart, care apare ca si fotograful L. B. "Jeff" Jefferies, care, in timp ce se recupera in urma unui accident pe care il suferise in timp ce dorea sa faca ceva neobisnuit la categoria "Poza zilei", incepe sa isi spioneze vecinii; Grace Kelly este infatisata ca si iubita lui, Lisa Fremont, designer de moda afluent in oras ; Thelma Ritter apare ca si ingrijitoarea lui, Stella; Wendell Corey ca si prietenul lui si co-pilot in Al Doilea Razboi Mondial, detectivul Tom Doyle; si Raymond Burr ca Lars Thorwald, unul dintre vecinii lui Jeff.

Filmul este considerat de multi critici de specialitate unul dintre productiile de succes al lui Hitchcock. A fost nominalizat de 4 ori la Oscar, iar dintre premile inmanate, amintim de EDGAR.

Mai multe detalii vei afla dand un simplu click pe titlul postului.

* strada Zoe nr. 1, langa Institutului de sudura de pe Bulevardul Mihai Viteazu.

**intrare lejera

6 scurt-metraje

2010-02-24T13:03:00.000-08:00

Vinerea asta, 26 februarie, de la ora 19 vom proiecta 6 scurt-metraje pe tema ecologica.

1. Varmints
UK, 2008, r. Mark Craste – 24’
Realizatorii cunoscutului si premiatului „JoJo in the Stars” revin cu o animatie emotionanta, nominalizata la premiile Bafta de anul acesta. In fata urbanizarii violente si a indiferentei fata de natura, o creatura fragila se zbate sa pastreze ramasitele lumii frumoase pe care a cunoscut-o candva. Dar cu ce pret vine salvarea…?

2. Suicycle
SUA, 2007, r. Curiosity Group – 1’
Comedie neagra despre circuitul substantelor in natura si felul in care ceea ce elimina oamenii provoaca indigestie naturii.

3. Carpa Diem
Italia, r. Sergio Cannella, 2007 – 1’30’’
„Inchide robinetul cand nu ai nevoie de apa care curge…” O viziune fantastica despre dragostea pentru planeta. Filmul a primit nenumarate premii la festivalurile de filme eco si recunoasterea UNESCO pentru cel mai bun film cu tema „drepturile omului” in 2007.

4. Mirage
SUA, 2006, r. Youngwoong Jang – 8’
Animatie futurista despre conflictul intre lacomie si grija fata de mediu.

5. He Who Laughs Last

Serbia, 2006, r. Miroslav Jovic – 7’

Scurt metrajul “He Who Laughs Last” reprezinta povestea sarcastica a relatiei dintre om si mediul inconjurator prin povestea a trei copaci.

6. Caţel negru pişăcios
Romania, 2007, r. Dan Panaitescu – 1’30’’
Personajul principal este un caine semi-retard, dar foarte simpatic, care se razbuna pe oameni pentru raul pe care acestia i l-au facut. A obtinut premiul pentru cel mai bun clip publicitar in cadrul Anim’est 2009.

*intrare lejera.

L.E. :

Cele 6 scurt-metraje fac parte din proiectia simultana de film din 16 licee din Romania sub egida proiectului "Cluburile de film One World".

Multumim Asociatiei Oricum.

"Annie Hall" la cinemateca

2010-02-18T09:19:00.000-08:00

Cinemateca vi-l aduce in atentie saptamana aceasta pe Woody Allen, regizor, actor, comediant, cantaret, scriitor, care concepe in anul 1977 capodopera "Annie Hall".
Filmul urmeaza sa fie rasplatit cu 4 premii Oscar si alte 24 de premii, din care amintim de BAFTA (British Academy of Film and Television Arts Awards) si de Golden Globes.

Un film, un regizor, un actor care par a fi uitati, vineri, 19 februarie , la ora 19 fix, pe ecranul din Scart!

Detalii despre film gasiti aici.

*Scârţ loc lejer, str. Zoe nr. 1, langa Institutul de Sudura de pe Bulevardul Mihai Viteazu.

Vinerea aceasta, "Ashes and snow"

2010-02-11T13:35:00.000-08:00

Filmul "Ashes and snow" este o experienta neobisnuita care contureaza uimitor comuniunea dintre om si natura. Filmul a presupus peste 10 ani de pelegrinari si mai mult de 40 de expeditii in Africa si Asia a fotografului canadian Gregory Colbert. Este un film fara actiune fizica, dar cu o actiune spirituala nemaiintalnita, care te va face sa privesti lucrurile dintr-un alt unghi decat cel actual.

Ne vedem ca de obicei, vineri, 12 februarie, de la ora 19:00 in *Scart loc lejer la proiectia cu numarul patru a acestui an.

Detalii despre film gasiti aici.

* strada Zoe nr. 1, langa Institutului de sudura de pe Bulevardul Mihai Viteazu.
**intrare lejera

"Gipsy Caravan" în regia lui Albert Maysles

2010-02-01T11:53:00.000-08:00

Ne place să vedem că umpleţi sala din Scârţ până la refuz, aşa cum s-a întâmplat în ultimele două dăţi. Drept urmare, pentru a vă anunţa din timp de filmul de săptămâna aceasta, ne-am hotărât de săptămâna trecută ce vom proiecta.
"Gipsy Caravan" în regia lui Albert Maysles, un documentar în care există o explozie de muzică şi dans, urmăreşte 5 grupuri muzicale de rromi din 4 ţări în showurile pe care aceştia le susţin în America de Nord uimind publicul pe care îl întâlnesc.
În documentar îi regăsim pe Esma Redzepova, pe care a-ţi mai întalnit-o pe scena de la Plai 2009, Fanfare Ciocârlia, Maharaja, Taraf de Haidouks şi Antonio El Pipa Flamenco Ensemble.

Aşadar vă aşteptăm vineri, 5 februarie, în Scârţ loc lejer de la ora 19 la o porţie de interculturalitate.

Pentru alte detalii, click aici.

*intrare lejeră.

L.E.
Documentarul este proiectat sub egida proiectul "Cluburile de film One World" coordonat de Asociatia Oricum.

Igor Cobileanski, săptămâna aceasta la Cinematecă

2010-01-27T04:56:00.001-08:00

Săptămâna aceasta a venit rândul lui Igor Cobileanski, cunoscutul regizor de peste Prut, să ne descreţească frunţile în cadrul Cinematecii.
Vom proiecta lungmetrajul "Tache" plus 3 scurt-metraje ale regizorului, "Plictis şi inspiraţie", "Saşa, Grişa şi Ion" şi mega cunoscutul "Când se stinge lumina".

„Realitatea basarabeană este una deosebită. Mai bine zis, felul de a fi al oamenilor este deosebit. Descopăr şi admir o splendidă mentalitate formată la intersecţia a două culturi, cea slavă şi cea latină. Sinceritatea rusească şi cuminţenia românească, amestecate cu alte calităţi şi neajunsuri ale celor două popoare au creat un caracter uman cu un comportament social total diferit de alte zone. Subiectele mele sînt de multe ori inspirate din această realitate. Încerc doar să le universalizez, să le fac înţelese de spectatorii din afară. Şi, probabil, cochetez şi speculez în acelaşi timp, cu umorul care reiese din acţiunile sincere şi serioase ale personajelor. Pentru noi însă, acţiunile lor par deseori cel puţin absurde. Şi mai e ceva: îmi iubesc personajele, chiar şi pe cele negative, care nu prea sînt prezente fizic în filme, dar pe care le intuiesc ca fiind "în afara cadrului", undeva pe-aproape, în satul vecin .”

—Igor Cobileanski

Aşadar, vă aşteptăm vineri, 29 ianuarie, de la ora 19 în Scârţ loc lejer (str. Zoe nr.1) la proiecţia cu numărul 2 din acest an a Cinematecii.

Grupul de yahoo al proiectului.
Pagina de facebook.

Cinemateca revine

2010-01-21T08:53:00.000-08:00

Salut, salut!

Cinemateca revine în 2010 cu filmul "Modern Times" din 1936 în regia lui Charles Chaplin.
Vă aşteptăm ca de fiecare dată în Scârţ loc lejer, vineri, 22 ianuarie de la ora 19:30 la o porţie de comedie şi satiră specifică lui Charlie Chaplin.
Detalii despre adresa Scârţului cât şi cu ce ajungeţi acolo gasiţi aici.
Pagina de facebook a cinematecii.

*Intrarea este lejeră !

Instigăm la participare

2010-01-19T11:53:00.000-08:00

An nou, proiecte noi.
"Instigăm la participare" a pornit de la ideea că noi ca şi Consiliu Local al Tinerilor ar trebuie sa fim puntea de legătură între tineri şi autorităţi. Ne-am pus pe treabă şi am implicat 15 licee în proiect organizând 8 focus grupuri în care am vrut sa aflăm care sunt probleme tinerilor,cum participa in comunitate, cine cred ei ca sunt cei in masura sa le rezolve problemele. In plus le-am explicat cum sta treaba cu administraţia locală(structură, atribuţii etc.) şi cu ONG-urile .
Astăzi a avut loc ultimul focus-grup la Colegiul Naţional Bănăţean.

În urma acestor întalniri cu elevii, vom organiza luni, 25 ianuarie, de la ora 12 în sala din cadrul Casei Adam Muller Guttenbrunn o dezbatere între tineri, ONG-uri şi autorităţi locale axată pe problemele cu care se confruntă aceştia în comunitate.

Cred că mesajul proiectului este destul de clar, dacă nu te implici sau nu comunici nu îţi vei rezolva în veci problemele.

”Persepolis” în Scârț

2009-12-09T11:38:00.000-08:00

”Persepolis” în regia lui Vincent Paronnaud și a lui Marjane Satrapi ajunge vineri, 11 decembrie, la ora 19 în loc lejer *Scârț, în cadrul Cinematecii CLTTm.
Filmul este o animație produsă în anul 2007 și este inspirat din benzile desenate cu același nume. Mai multe detalii aici.

Grupul de yahoo al cinematecii îl găsiți aici. Vă rugăm să dați join dacă doriți să aflați în timp util ce filme se vor proiecta.
Pagina de facebook.

* Scârțul este situat în zona Bălcescu, în spatele bisericii din parcul de pe Gh. Doja, mai exact pe strada Zoe nr. 1. Cel mai ușor se ajunge acolo cu tramvaiul 6 de la Catedrala mergând 2 stații spre Maria sau cu tramvaiul 8 din Maria o stație. Altă variantă ar fi tot cu tramvaiul 8 mergând de la stația Cluj încă 2 stații.

Pisica neagra, pisica alba

2009-12-03T05:58:00.000-08:00

O sa încep spunându-vă că ne-am bucurat enorm că ați venit într-un număr atât de mare vinerea trecută, mai ales că spațiul oferit de Scârț e destul de mic.
Sperăm că v-a plăcut filmul și vă invităm și vinerea aceasta, 4 decembrie, tot de la ora 19 în *Scârț să vizionați filmul Pisica neagră, pisica albă în regia lui Emir Kusturica.

Partenerii proiectului Cinemateca Consiliului Local al Tinerilor Timișoara (CLTTm) sunt cei din Liga Studenților Basarabeni din Timișoara și bineînțeles, Scârț.
Grupul de yahoo al cinematecii îl găsiți aici. , iar pagina de facebook aici.

* Scârțul este situat în zona Bălcescu, în spatele bisericii din parcul de pe Gh. Doja, mai exact pe strada Zoe nr. 1. Cel mai ușor se ajunge acolo cu tramvaiul 6 de la Catedrala mergând 2 stații spre Maria sau cu tramvaiul 8 din Maria o stație. Altă variantă ar fi tot cu tramvaiul 8 mergând de la stația Cluj încă 2 stații.

Cinemateca CLTTm

2009-11-25T03:45:00.000-08:00

Am revenit cu forțe proaspete, foarte proaspete aș putea spune. Așa că relansăm proiectul care ne-a consacrat, Cinemateca CLTTm. De data asta ne mutam în loc lejer Scârț în fiecare vineri, începând cu 27 noiembrie de la ora 19 . Primul film pe care îl vom proiecta va fi Lilya 4-ever de Lukas Moodysson, oferit (și le mulțumim pentru asta) de Cluburile de Film One World, proiect al Asociației Oricum.

Grupul de yahoo destinat cinematecii îl găsiți aici .

Vă așteptăm !

*intrarea e lejeră :)

De PLAI romanesc

2009-09-17T09:59:00.000-07:00

Anul acesta ultimele zile de vacanta au echivalat cu momente in care ne-am alintat auzul cu muzica buna dar si sufletele cu un concentrat de multiculturalitate si arta. Festivalul PLAI ne-a dat astfel tuturor ocazia sa realizam ca desi cantaretii straini au un potential ridicat, avem si noi oameni care stiu sa te inalte doar avand o chitara in mana.

De-a lungul celor trei zile ne-am delectat pe ritmurile artistilor veniti din toate colturile lumii: Esma Redzepova (Macedonia), Farfarello (Germania), Sainkho Namtchylak (Tuva), Tomasz Bednarczyk( Polonia), Dobet Gnahore (Coasta de Fildes), Kaloome (Franta), The Shin (Geogria), Cristoph Auer(Austria) si ultimii dar nu cei din urma, Horea Crişovan, Teo Milea şi Cristi Raţiu (din ROmania).

La fel ca si anul trecut, Consiliul Local al Tinerilor (adica noi) a avut si el un loc in cadrul multiculturalitatii. V-am asteptat la noi la cort cu activitati de autocunoastere si dezvoltare personala; cei care au avut timp sa se opreasca la noi, au avut ocazia sa-si spuna oful in ceea ce priveste viata in comunitate, dar si sa-si lase imprimate ideile de proiecte.

Pentru ca un tanar model este un tanar activ, v-am dat posibilitatea sa jucati alaturi de noi jocuri de exterior si sa va innodati mainile si picioarele pe "covorul" de Twister.

Pentru ca Plai este un vis de multiculturalitate devenit realitate am avut in cadrul festivalului ocazia de a impartasi altora din cunostiintele noastre; se spune ca aceasta e calea sigura pentru a atinge imortalitatea.

Hai la Plai !

2009-09-11T09:49:00.000-07:00

De cateva câteva săptămâni bune se tot vorbește de festivalul Plai . Multiculturalitate, muzică și artă în aceeași locație, Muzeul Satului Bănățean. Din 11 până în 13 septembrie vom avea parte de activități oferite de partenerii culturali, printre care ne numărăm și noi, de workshopuri muzicale , de concerte și de proiecții de filme.

De ce ne place Plai și de ce vă invităm și pe voi la eveniment ?
Pentru că oferă un cadru organizat în care ONG-urile să organizeze acțiuni pentru un public mai larg, pentru omul obișnuit care vine pentru că a auzit el de X-ulescu cântăreț de la un prieten. Pentru că nu e vorba doar de niște concerte și atât. Pentru că e făcut de tineri pentru comunitatea din Timișoara.

Consiliul Local al Tinerilor Timișoara vă așteaptă sâmbătă și duminică între orele 12 și 18 la Plai cu acțiuni de informare despre participare activă, o proiecție de film și cu posibilitatea de a ne spune care sunt problemele cu care vă confruntați voi ca tineri timișoreni.

Premii de 200.000 de mii de euro pentru elevi, profesori si scoli

2009-08-06T09:50:00.000-07:00

E vara si ai un program lejer.
Lejer, doar teoretic... Pentru ca "jurnalul tau de vacanta" e foarte incarcat: ai un teanc de carti pe care ti l-ai propus sa-l citesti, ai sute de informatii pe care vrei sa le culegi, zeci de programe in care vrei sa te implici ca voluntar si alte zeci de cauze sociale pe care vrei sa le sustii.

Te felicitam ca-ti pasa de tine, de educatia ta si de omul responsabil care vrei sa devii. Te felicitam ca iti place sa citesti, sa inveti, sa te dezvolti si ca iti pasa, in acelasi timp, de lumea in care traiesti.
De fapt facem mai mult. Te premiem ! Pentru ca meriti sa fii sustinut si incurajat sa continui pe drumul cel bun.

Inscrie-te in Gala Premiilor in Educatie - Fundatia Dinu Patriciu si intra in competitie la categoria Elevul anului. Pe langa recunoasterea eforturilor tale, poti castiga unul din premiile in bani : Premiul I - 5000 de euro ; Premiul II - 2000 de euro ; Premiul III - 1000 de euro.

Citeste criteriile de eligibilitate, regulamentul concursului si cum sa te inscrii pe http://www.premiileineducatie.ro/

Gala Premiilor in Educatie este o competitie care urmareste sa promoveze si premieze oamenii, proiectele si organizatiile care au avut un impact semnificativ asupra sistemului educational din Romania. Valoarea totala a premiilor este de 200.000 de euro.

Gala Premiilor in Educatie este un proiect al Fundatiei Dinu Patriciu, prin care aceasta isi doreste sa premieze performanta si sa impulsioneze competitia si creativitatea in domeniul educatiei.

Inscrierile se fac pe exclusiv online , pe site-ul http://www.premiileineducatie.ro/
Celalalte categorii de concurs le gasiti tot pe site.

via Alexandra

Poze

2009-07-04T09:29:00.000-07:00

P.S : yes, we had a band :)

Cenușă în cap :))

2009-06-15T09:30:00.000-07:00

Hah, v-am promis că voi uploada poze și vă voi ține la curent cu ce facem, dar cum nu am avut laptopul la mine și Bogdan ( consilierul fotograf :)) ) nu mi-a dat încă fotografiile, totul a rămas o promisiune.

Joi vom face evaluarea reuniunii și sper eu ca vineri să și apară un articol pe blog despre asta ( hear that girls ? :)) ) .

Mare reuniune, mare !

2009-06-11T00:36:00.001-07:00

Sunt sigură că vă întrebați ce mai facem .

Cum reiese și din titlul postului organizăm a-IV-a reuniune regională PAL-TIN a Consiliilor Locale ale Tinerilor la Timișoara. Vor fi prezente pe perioada reuniunii (11-14 iunie) consilii ca : Piatra-Neamț, Craiova, Orăștie, Baia-Mare, Zalău și Șimleul Silvaniei.

Observând lipsa de consistență a unor proiecte realizate de către Consiliile Locale ale Tinerilor din țară, neconcordanța lor cu nevoile reale ale tinerilor, tema reuniunii din acest an ( da, există si o temă, că doar nu au venit numai sa se distreze :)) ) este managementul proiectelor în cadrul unui CLT.

Așa că, dacă cumva în seara asta niște tineri vă roagă să îi lăsați să vă cânte o melodie pe stradă sau fac vreun dans în fața voastră să știți că noi suntem ăia cu al nostru city-tour și check pointuri. Fiți drăguți cu ei căci altfel nu vor trece probele existente :))

Promit să vă țin la curent și să uploadez poze de mâine încolo.

Lui Martin îi place verdele, și mai mult ca sigur și Umbrela Verde !

2009-05-19T13:39:00.000-07:00

Hey, tu ! Dacă nu ai auzit de umbrela verde, nu eşti demn de a intra în elita oamenilor ecooooo ! Glumesc, desigur; dacă nu ai auzit, ai face bine să citeşti acest post !
Aşadar, Umbrela Verde este un proiect de ecologizare care se desfăşoară în mai multe oraşe din ţară . Aşa, şi ? Nimic neatrăgător, nu ? Reformulez: Umbrela verde este un proiect INGENIOS şi DISTRACTIV de ecologizare a oraşelor . în perioada 14-16 mai, Umbrela Verde şiiii Omuleţii Verzi au poposit şi la Timişoara . Desigur că dinamicul Consiliu Local al Tinerilor din Timişoara s-a implicat activ în acţiune, alături de alţi cetăţeni voluntari dornici să facă ceva benefic oraşului lor . Partenerii care susţin campania sunt RoRec, RecoLamp, Ecotic, Radio ZU şi aici în Timişoara Primăria Municipiului, iar fondatorul campaniei derulate încă din 2007 este Tuborg .

Mai concret, în prima zi adică joi ne-am adunat în Piaţa Unirii dimineaţa pe la ora 9 ( dimineaţa pe răcoaaaareeee, ne rugam să nu plouă, la naiba, şi să ne strice ziua ! ) ca să ne împărţim în grupuri să mergem în intersecţii şi să oferim şoferilor stickere, brăţări verzi şi să-i întrebăm dacă au ceva de aruncat la gunoi, fiecare voluntar având câte doi saci la el . Ne-au însoţit, desigur, poliţiştii comunitari, care ofereau şoferilor un fel de adeverinţă că sunt şoferi eco ( sau ceva de genu` ) . Am strâns destui saci, unii oameni erau curioşi şi entuziasmaţi de proiect ( „respect pentru voi”, ne-a spus un domn ), alţii puţin mai reticenţi, alţii mai amuzaţi, deh, oameni şi oameni . Ne-am întors voioşi cu sacii de gunoi în Unirii apoi am plecat fiecare la treaba lui, urmând să ne întoarcem seara pentru MEGAconcertul SIMPLU . Concertul a fost foarte fain, mişto şi cum mai vreţi voi, băieţii chiar ştiu să facă atmosferă . Fiindcă noi suntem aşa, puţin mai speciali, am avut acces în backstage, unde după concert am făcut poze şi am cerut autografe de la ei . Bingo ! A şi da, apropo, n-a plouat ! :D

A doua zi de dimineaţă ne-am aflat în complexul studenţesc, unde am împărţit pliante ( din material reciclat ! ) şi apoi am mers cu Piticu` de la Simplu să trezim ceva studenţi ca să colectăm deşeuri electronice de la ei . Pe Aleea Studenţilor a fost centrul de colectare, deci cine avea de aruncat, putea să le depună acolo . Din vorbă în vorbă, şi nu trebuie să treacă nemenţionat, Piticu` ne-a demonstrat că este un om simplu, la fel care trupa din care face parte, şi un tip foarte simpatic şi carismatic, vesel şi dinamic . Seara a fost din nou concert, de această dată artistul care a urcat pe scenă fiind Alex . Din surse foarte apropiate am înţeles că a fost ok , deci trebuie să le cred pe cuvânt .

În sfârşit a treia şi ultima zi : ne-am întâlnit la Zoo de această dată, urmând ca Buzdugan şi Morar să vină şi ei să ecologizeze ceva pe-acolo . Din nou ne-am „înhămat” cu saci şi duşi am fost . Au venit foarte mulţi oameni şi am fost împărţiţi în mai multe grupuri, pe zone . A fost ok . Am primit la sfârşit diplome şi mulţumirile de rigoare aduse Consiliului pentru ajutorul acordat, am făcut poze şi am plecat . Da` pe bune că a fost foarte interesant, nu mai zic de oamenii care au primit premii de-a lungul celor 3 zile, care s-au amuzat cu Omuleţii Verzi sau au asistat la concertul din acea seară, ţinut de Keo şi Direcţia 5 . Direcţia 5 a fost super ! Ne-am luat la revedere de la toți, şi uite-aşa s-a încheiat încă un proiect pe care să-l ţinem minte până la anu`, când probabil vor veni din nou la noi, şi ne vom distra, ş.a.m.d.

Fiţi ECO ! haideţi să mai uităm puţin de instrumentele cu care trăim adică banii, şi să ne preocupăm mai mult ( mult mai mult ) de mediul în care trăim.

Cu drag şi entuziasm,

Anca

Tobe vă rog !

2009-05-19T10:37:00.000-07:00

De ce tobe ?
Ta na na na , bum, bum + sunete prelungi de tobe.......suspans.....

Avem 2 noi autori pe blog : Anca, sub pseudonimul Anne Shirley și Amanda, sub pseudonimul Cherryblossom .
Până acum Mirela (aka Miru ) a scris pe acest blog ( inclusiv postarea aceasta :) ) , iar din acest moment v-a fi ajutată de cele două încântătoare fete care fac și ele parte din consiliu.

Hai cu diacriticele fetelor și spor la postat !

Caravana Filmelor la Timisoara

2009-05-02T22:48:00.000-07:00

Spicuind din comunicatul de presă :

"Caravana Filmelor este un program cultural si educational organizat de Asociatia pentru Promovarea Fimului Romanesc (APFR), cu scopul de a atrage din nou atentia publicului roman catre cinema.
Pentru 4 orase din Caravana : Sibiu, Targu - Mures, Timisoara si Oradea, organizatorii au pregatit o surpriza publicului roman : avanpremiera filmului Katalin Varga, co-productia romano-britanico-maghiara, regizata de Peter Strickland si produsa de Tudor si Oana Giurgiu (Libra Film). (...)

In zilele de 4 si 5 mai, Caravana Filmelor se va afla la Timisoara, la Filarmonica Banatul, unde se vor proiecta 4 filme, dupa urmatorul program :

4 mai :
ora 18:30 : NUNTA MUTA (Romania,2008)
regia : Horatiu Malaiele
actori : Meda Victor, Alexandru Potocean

ora 21:00 : FAIMA SI BANI (SUA,2006)
regia : Tom DiCillo
actori : Steve Buscemi, Michael Pitt

5 mai :
ora 18:30 : KATALIN VARGA (Romania,2009)
regia : Peter Strickland
actori : Hilda Peter

ora 21:00 : RESTUL E TACERE (Romania,2008)
regia : Nae Caranfil
actori : Marius Florea Vizante, Ovidiu Niculescu

Biletele se gasesc la Filarmonica Banatul.
Pretul unui bilet este de 10 lei, cu reducere de 50% pentru elevi si studenti.

Consiliul Local al Tinerilor Timisoara este partener local al acestui eveniment.

European Children Summit

2009-04-09T22:37:00.000-07:00

Ne pregătim de plecare !
Unde?
În Karlsruhe, Germania la primul nostru proiect cu participare internațională.
European Children Summit, căci așa se numește inițiativa, e prima întâlnire a tinerilor din
țări precum Olanda, Germania, Polonia, Marea Britanie, Franța, Austria, Cehia și România.
Acolo vom discuta în cadrul unor ateliere de lucru despre terorism, implicare,mediu înconjurător, educație, droguri și alcool, integrare, rasism și toleranță, iar apoi soluțiile găsite la aceste probleme și cererile noastre vor fi prezentate europarlamentarilor prezenți sub forma unui contract pe care vor fi de acord sa-l semneze sau nu.

Vă vom ține la curent zilele ce urmează cu ce se discută, la ce rezultate s-a ajuns și ce europarlamentari vor fi prezenți.

Bineînteles, avem și linkuri http://www.childrenssummit.eu/ / www.twitter.com/ChildrensSummit
Site-ul va fi updatat zilnic cu stiri si poze, daca doriți să ne urmăriți.

Aniversare The Serious Road Trip

2009-03-08T01:24:00.000-08:00

Mă gândeam că nu doriți să ratați un eveniment fain, așa că vă voi povesti puțin despre aniversarea de doi ani a Asociației The Serious Road Trip.

Mai exact, totul se va întâmpla pe 19 și 20 martie în Unirii, respectiv Setup Venue.Pe 19 o să avem parte de demonstrații de jonglerie cu foc, iar pe 20 în club vor fi concerte Blazzaj, Sonatic, Melting Carousel, Eloize, AmberSkin și spectacole de circ oferite de către membrii asociației. Pe scurt : o nebunie totala !

Ne vedem acolo :)

Mirela.

Proiecte - partea a II a -

2009-02-05T12:48:00.000-08:00

Am împărțit postul legat de proiecte în două fiind prea lung. Sper să avem cel puțin tot atâtea activități și în 2009. Unele dintre acestea vor avea o continuare pe parcursul anului. Enjoy reading !

CINEMATECA CLTTM

Proiectul „Cinemateca CLTTM” a pornit de la faptul ca s-a constat un nivel scăzut al nivelului culturii cinematografice a tinerilor. Prin cinematecă s-a încercat o prezentare a filmului ca o formă de artă tinerilor.
Săptămânal s-au proiectat în clubul Jazz Pod 16 filme asemănătoare prin tematica, dar aparţinând unor curente distincte, având astfel abordări total diferite asupra problemelor .Participarea la proiecţie a fost gratuită .

UN COPAC PENTRU O VIAŢĂ !

Acest proiect implementat în data de 25 octombrie şi 8 noiembrie 2008, s-a desfăşurat la nivelul reţelei PAL-TIN participând oraşe ca Timişoara, Focşani, Craiova, Zalău, Baia Mare, Piatra – Neamţ, Şimleul Silvaniei şi a constat în două acţiuni : punerea în doliu a copaciilor de pe un bulevard din Timişoara şi plantarea de puieţi la perdeaua forestieră a oraşului. Prima acţiune nu s-a putut concretiza din cauza manifestărilor organizate de Primăria Municipiului Timişoara cu ocazia Zilei Armatei, însă în cea de-a doua s-a reuşit implicarea tinerilor din diverse licee şi facultăţi din Timişoara care au plantat 200 de puieţi la perdeaua forestieră a oraşului.
Scopul acestui proiect a fost acela de a atrage atenţia locuitorilor Timişoarei cu privire la deteriorarea perdelei forestiere a oraşului şi de a implica tinerii în activităţi de voluntariat.

BALLOWEEN

Desfăşurat în data de 31 octombrie 2008 în cadrul Casei de Cultură a Studenţilor, acest bal mascat a dorit să ofere tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani o alternativă de petrecere a timpului liber invitându-i să cunoască latura underground-ului ca formă de artă. Au fost organizate concursuri specifice sărbătorii de Halloween, un battle între două trupe de street dance din oraş, cât şi o tombolă având ca premiu o excursie la castelul Bran.
Evenimentul a adunat împreună peste 300 de participanţi din toate liceele timişorene, intrarea, băuturile răcoritoare şi produsele servite fiind oferite de către sponsori prin intermediul CLTTm.

EUROPEAN CHILDREN SUMMIT

Prima iniţiativă de acest gen în Europa, European Children Summit doreşte să reunească în aprilie 2009 la Karlsruhe, în Germania, 80 tineri cu vârste cuprinse între 13 şi 17 ani din ţări precum Polonia, Austria, Cehia, Marea Britanie, Olanda, România, Franţa şi Germania. Având ca slogan ”Copiii vorbesc – adulţii ascultă” ( ”Children talk – adults listen” ), întâlnirea va oferi un cadru în care tinerii vor discuta temele care îi interesează şi vor căuta soluţii la problemele cu care se confruntă.
Consiliul Local al Tinerilor Timişoara a fost invitat să participe la acest eveniment în calitate de reprezentant al ţării noastre. Între 27 - 29 octombrie 2008 a avut loc întâlnirea de organizare a summitului, la Karlsruhe, iar CLTTm a fost reprezentat de 3 persoane. În cadrul reuniunii s-au hotărât temele atelierelor din aprilie (mediul înconjurător, educaţie, droguri şi alcool, implicare, integrare, toleranţă, rasism şi terorism), motto-ul (“Our future is in our hands!”) şi a avut loc o întâlnire cu Harald Denecken, primarul oraşului gazdă.

FESTIVALUL DE TEATRU ”T4T”

Un proiect în care am fost parteneri Asociaţiei Tinerilor pentru Teatru (AT4T) este festivalul de teatru “T4T”. “T4T” este cunoscut ca fiind un festival cu şi pentru tineri cu caracter naţional, care în acest an s-a aflat la cea de-a 11-a ediţie. Tema de anul acesta a fost ”Recreate the T4T spirit and play it forward” (Recreaza spiritul T4T şi joacă-l mai departe), fiecare trupă de teatru participantă având misiunea de a transmite prin intermediul pieselor ce reprezintă festivalul T4T pentru ei.

MANYFEST

Un alt proiect în care am fost parteneri Asociaţiei Tinerilor pentru Teatru este "Manyfest", festival al artelor vizuale. Este un festival cu caracter naţional, adresat tinerilor între 15 şi 21 de ani, interesaţi de artele vizuale. Anul acesta ”ManyFest” s-a aflat la cea de-a doua ediţie şi a avut secţiuni destinate fotografiei, desenului şi scurt-metrajelor acestea fiind conectate prin tema ”Tu scrii circ! ”.

În parteneriat s-au mai desfășurat și proiectele : Eco Urban Groove și Cupa României la Tae-Kwando.

Proiecte - partea I -

2009-02-04T05:47:00.000-08:00

Dacă tot a trecut 2008 o să vă pun mai jos proiectele organizate de noi în decursul anului trecut cât și proiectele desfășurate în parteneriat.

CONSILIUL LOCAL AL TINERILOR ÎNTRE TRECUT ŞI VIITOR

Primul proiect implementat de către CLTTm a fost cea de-a III-a reunine regională a Consiliilor Locale ale Tinerilor şi Copiilor organizată în Timişoara. Această întâlnire s-a bucurat de prezenţa multor organisme democratice de acest gen precum CLT Zalău, CLCT Baia Mare, CLC Craiova, CLCT Râmnicu – Vâlcea, CLCT Şimleul Silvaniei, CLT Bucureşti, CLT Sebeş şi CLT Arad.
„Consiliul Local al Tinerilor între trecut şi viitor” s-a desfăşurat pe parcursul a 3 zile ( 23-25 februarie ), iar tema principală a proiectului a reprezentat-o poziţionarea într-o comunitate a unui astfel de organism, datorită faptului că strategiile de tineret şi politicile publice pentru tineri la nivel naţional nu sunt eficient conturate de către autorităţile publice locale.

ZÂMBITOR DE MĂRŢIŞOR

Acest proiect desfăşurat între 26 februarie şi 10 martie 2008, a avut ca scop sprijinirea copiilor cu dizabilităţi prin strângerea de fonduri pentru a cumpăra Casei Faenza, materialele necesare desfăşurării cursurilor de meloterapie şi art-terapie. Mărţişoarele vândute în Piaţa Operei au fost realizate de către elevii şcolilor generale şi liceelor din Timişoara, cinci dintre aceştia având posibilitatea de a câştiga unul dintre biletele la concertul Kultur Shock şi Implant pentru Refuz desfăşurat în decursul acelei luni.
În total s-a reuşit strânge suma de 1270 RON din vânzarea mărţişoarelor, din care s-au cumpărat materiale necesare cursului de artă al copiilor cu autism şi o tobă.

PRIVEŞTE LIBER, NU ÎN CULORI

Proiectul s-a desfăşurat pe parcursul a două zile ( 20 – 21 martie 2008 ), în cadrul cărora au fost organizate două acţiuni: o dezbatere pe tema rasismului şi o piesă de teatru forum.
“Priveşte liber, NU în culori” a avut ca scop promovarea antirasismului în rândul tinerilor de liceu. Acţiunea a avut loc în Libraria Carturesti din Iulius Mall. La dezbatere au participat aproximativ 25 de persoane, majoritatea adolescenţi. În timpul discuţiei s-au expus mai multe idei pro şi contra rasismului, participanţii dovedindu-se informaţi cu privire la această temă.
Finalul a conturat o concluzie clară şi comună a adolescenţilor fiind de acord că nimeni nu ar trebui judecat după criterii etnice, biologice sau religioase.
Pe data de 21.03.2008 a avut loc piesa de teatru forum în cadrul Casei de Cultura a Studenţilor. Piesa s-a intitulat ‘O viata (de)colorata’ , concepută de Alexandru Konyar, consilier în cadrul CLTTm şi membru în trupa de teatru The Hooleelogans. Teatrul forum este folosit deseori pentru a implica publicul în derularea piesei şi de a-l face să conştientizeze diferenţa dintre bine şi rău. În sală au fost prezenti aproximativ de 50 de spectatori, receptivi la mesajul transmis de catre actori.

FORUMUL CANDIDAŢILOR LA FUNCŢIA DE PRIMAR

Proiectul a încercat să aducă faţă în faţă candidaţii la fotoliul de primar al municipiului Timişoara şi tinerii, urmând ca cei dintâi să îşi facă cunoscut programul electoral acestei categorii de vârstă. Deşi s-a dorit ca dezbaterea să ofere soluţii la problemele cu care se confruntă tineretul comunităţii noastre, candidaţii au transformat-o într-o dispută între ei. În sală au fost 30 de tineri din liceele timişorene, reprezentanţi ai autorităţilor locale, reprezentanţi ai ONGT-urilor din oraş, precum şi reprezentanţi ai instituţiilor care lucrează cu tinerii.

TINERI PENTRU DREPTURI

Proiectul a fost iniţiat ca o necesitate de a produce o schimbare în atitudinea şi în strategiile autorităţilor locale cu privire la politicile de tineret din Timişoara.
Pornind de la iniţiativa din luna decembrie 2007 a unui grup compus din voluntari ai mai multor ONGT – uri (CLT Timisoara, BEST, TURN, LSFMT, Liga AC, FJTT, IIT, ARDOR Banat), s-a observat faptul că e nevoie de un plan pe termen mediu de sensibilizare a autorităţilor şi a opiniei publice asupra importanţei existenţei unei strategii de tineret la nivelul Timişoarei.
“Tineri pentru drepturi – Youth for rights” caută să asigure cadrul general în care un grup de iniţiativă să fie format şi să construiască o campanie de advocacy pentru schimbarea acestei stări de fapt.

Va urma...

Urare

2008-12-25T10:00:00.000-08:00

Sperăm ca acest an ce a trecut să vă ofere numai amintiri frumoase și vă dorim să aveți parte de Sărbători Fericite alături de cei dragi !
Fie ca noul an să vă aducă înainte de toate sănătate, putere, poftă de muncă și viață !

Conferință de presă

2008-12-15T10:22:00.000-08:00

După cum vă spuneam într-un post anterior vom organiza o conferință de presă cu ocazia unui an de mandat. Avem ceva emoții legate de asta pentru că trebuie să ne prezentăm raportul de activitate pe anul 2008 în fața multor oameni care vor fi prezenți acolo.
Aceasta va avea loc joi, 18.12.2008, în Muzeul de Artă (Palatul Baroc) din Piața Unirii la ora 15 .

Vă așteptăm pe toți la un ceai cald și o porție de discuții !
+ o surpriză :)

Later edit : Mulțumim tuturor celor prezenți ! Ne-am simțit foarte bine alături de voi .

Cel mai activ SAT :)

2008-12-14T00:13:00.000-08:00

În 11 decembrie a fost Gala ONGT-urilor organizată de DJT Timiș.
Am fost și noi prezenți acolo alături de alte organizații, unde am luat primul nostru premiu : CEL MAI ACTIV SAT ( structură asociativă de tineret ) ! Mulțumim, mulțumim, deși nu ne așteptam nefiind printe nominalizații serii la categoriile existente, acesta fiind un premiu special. A venit chiar la fix această recompensă , la un an de la constituirea biroului executiv al CLTTm.
Au mai câștigat proiectele ”Eco Urban Groove” și ”RIUF 2008” la care am fost parteneri și în care ne-am implicat.

Felicitări și celorlalți câștigători !

Un an :)

2008-12-04T13:40:00.001-08:00

”Câtă lume a venit ! Oare cum o sa reușesc să le țin minte numele tuturor și mai ales, cum o să le țin minte fețele?”

Asta cred că era în mintea tuturor acum un an când ne-am întâlnit pentru prima dată. Ne strânsesem mulți , nu ne cunoșteam între noi și după o zi am plecat împreună 4 zile la Chevereș.
Acum, după ce a trecut un an, plin de experiențe noi, de muncă și de distracție putem spune că ne place și că anul viitor va fi unul și mai bun, plin de proiecte faine.

Cum nu am mai scris de câteva săptămâni pe blog, să nu credeți că stăm degeaba. Între timp, scriem 2 proiecte pentru a le depune spre finanțare la Consiliul Local și ne pregătim pentru conferința de presă de un an în care vom prezenta o sinteza a anului ce a trecut + obiectivele pe anul viitor.
Mai multe detalii despre conferință veți găsi în următorul post.
Până atunci La mulți ani CLTTm !

One World Romania On Tour - Timisoara 11-13 noiembrie

2008-11-10T09:26:00.000-08:00

One World Romania On Tour

TIMIŞOARA – 11-13 noiembrie

Marţi / 11 noiembrie / 18h00 / Papillon Cafe

* Buddha's Lost Children - 97min.

* Please Vote for Me - 55min.

Miercuri / 12 noiembrie / 18h00 / Papillon Cafe

* New Year Baby - 74min.

* Low Cost 110 euros - 52min.

Joi / 13 noiembrie / 19h00 / Univeristatea Vest

* Bridge Over The Wadi - 57min.

* Cold Waves - Război pe calea undelor - 108min.

În mai Centrul Ceh împreună cu voluntari a organizat un festival de film documentar dedicat drepturilor omului. 5 zile, 7 locaţii, 4 expoziţii de fotografie, 48 de filme din 20 de ţări, dezbateri şi întâlniri cu regizorii. Programul festivalului şi întreaga selecţie de filme poate fi văzută pe site-ul www.oneworld. ro.

Gândindu-ne că dezbaterile pe probleme legate de încălcarea drepturilor omului nu ar trebui să fie un privilegiu al publicului bucureştean, ne-am luat filmele şi cataloagele în spinare şi ne-am hotărât să plecăm prin ţară. Am găsit parteneri entuziaşti şi dornici de implicare cu ajutorul cărora am reuşit să organizăm un turneu prin 6 oraşe în cadrul căruia vom prezenta:

Low Cost 110 Euros / N. Agrapi, S. Lucon, France/Romania 2007, 52 min.

Seoul Train / J. Butterworth, A. Lubarsky, L. Sleeth, USA, 2005, 54 min.

Budhas Lost Children / M. Verkerk, Netherlands, 2006, 97 min.

Bridge over Wadi / B. and T. Heymann, Israel 2006, 57 min.

Intolerance – Ivan / M. Popovic, Serbia and Montenegro, 2002 25 min.

Please vote for me / W. Chen, China 2006, 55 min.

New Years Baby / S. Poeuv, USA, 2006, 74 min.

Cold Waves – Război pe calea undelor / Alexandru Solomon, Romania 2007, 108 min.

powered by ORICUM.

Zvonuri circulă..... SE ÎNTÂMPLĂ !

2008-10-23T10:35:00.000-07:00

Se întâmplă ! Cum ce se întâmplă?

Vineri, 31 octombrie, în seara de Halloween te invităm să te simți bine alături de noi până târziu în noapte ! Ce trebuie sa faci tu? Păi mai nimic, doar să ne încânți cu prezența ta, chef de distracție și un costum sau o mască în stilul petrecerii !
Vor fi muzică, concursuri, o mega tombolă unde poți câștiga o excursie de 2 persoane în țară oferită de Ultramarin și multe alte surprize !
Toată organizarea asta dubioasă promitem să înceapă pe la 19 seara în discoteca din CASA STUDENȚILOR, cu intrare liberă, ca tot ce se va întâmpla pe acolo !
Va fi mega tare și mega distracție, așa că ar fi păcat să ratezi !

TE AȘTEPTĂM !

Mulțumim Coca - Cola, Ultramarin, Tiberiu Lajos si Cabinetului de avocatura individual Cornelia Rechesan
!

Cine suntem și ce facem

2008-10-08T07:40:00.000-07:00

În momentul de față suntem 25 de oameni , încă la liceu, cu idei mărețe și faine de proiecte pentru tineri, cu tineri și despre tineri. Funcționăm ca o organizație non-guvernamentală de tineret, dar fiind minori, baza juridică ne-o asigură Institutul Intercultural din Timișoara. Pe la începuturi eram mai exact 37 de persoane, fiecare reprezentând câte un liceu din urbea noastră, dar în timp unii s-au reprofilat către alte activități dubioase :))
Rolul nostru este de a realiza și implementa la nivel local, și nu numai, proiecte care să răspundă nevoilor și intereselor tinerilor și de a-i reprezenta pe aceștia în fața autorităților locale.
Facem parte din rețeaua PAL-TIN la nivel național, rețeaua tuturor Consiliilor Locale ale Tinerilor din țară, promovată de către Asociația Master Forum.

Am fost aleși de către colegii din liceele noastre prin vot, în urma unei campanii pe care a desfășurat-o fiecare în școala lui. Avem structura unui consiliul local adult, fiind organizați pe comisii : cultură, educație, mediu, sport și loisir, comunicare și relații publice, asistență socială și fundraising. Așadar proiectele realizate de noi pot cuprinde mai multe domenii de interes.

Ne găsiți o dată la două săptămâni în Casa Studenților din Timișoara, într-o întâlnire mega organizată(ședință de plen) în care discutăm ideile de proiecte, desfășurarea lor, ce s-a mai întâmplat în oraș legat de tineret etc. Vă așteptăm și pe voi pe acolo ca să ne transmiteți ideile voastre, să ne simțim bine împreună (asta e garantat)... și după să mergem la un suc :D dacă îți place ceea ce facem noi și de noi, bineînțeles, ....poți rămâne ca voluntar in consiliu !

În postul următor detalii despre proiectele noastre :D